Acum două săptămâni am fost la București. Am ajuns destul de devreme ca să-l văd atât de pustiu încât să nu-l recunosc. Nu am umblat prea mult, în zona centrală: Magheru, Cișmigiu, Victoriei, Piața Romană. Și am văzut ceva ce m-a impresionat cu adevărat. Bucureștiul doar ce ieșise din iarnă. Mormane de zăpadă încă mai erau prin intersecții la înălțimea unei mașini, deși afară era primăvara. Prima zi adevărată de primăvară… Și la ora nouă, când mulți nu-și schimbaseră încă pijamaua…
Atât mi-a luat ieri să ajung de la minus câteva grade la pajişti verzi şi vreme de tricou. Două ore. Şi vreo două mii de kilometri.
Autor: Werner Sperl. De obicei, când public ceva din categoria „Fotocommunity”, nu am niciun fel de text. Dar de data asta chiar nu mă pot abține. Nu contează că s-a jucat mult cu editoare foto… Ceea ce a ieșit e extraordinar. Mergeți pe link și uitați-vă la fotografii. Nu e pierdere de timp.
Dacă Lara Fabian e foarte cunoscută în lumea francofoniei, includ și România sufocată de muzică în limba engleză (și nu doar de muzică…), franceza încă mai poate fi folosită pentru a transimte emoții. Trei recomandări pentru astăzi: Pascal Obispo, Julie Zenatti și Helene Segara. Urmăriți videoclipurile pe care le-am gasit pe youtube și o să vă convingeți. http://www.youtube.com/watch?v=tyaRb27FvzU
Un drum dus-întors Timișoara – București. În total, 1200 kilometri, 18 ore. Aproape o zi! Chiar dacă pe unele porțiuni a mers cu mai mult de 100-120 km/h. Și dacă la dus, în vagonul de dormit, nu am simțit când trece timpul (n-am întâlnit pe cineva care să se plictisească în somn), la întoarcere, pe tren de zi, aveai impresia că nu mai ajungi odată acasă… Chiar dacă nu ai ce să reproșezi din punct de vedere al curățeniei (exceptând,…
Am scris săptămâna trecută pe Maibun.ro despre facturile în format electronic. Că sunt mai ușor de gestionat, că îți poți face mai ușor un buget… mai multe. Și că pot ajuta la protecția mediului. Dați un click pe link, ca să nu repet ce am scris acolo. Și iată ce am primit ieri, în poșta fizică, de la Enel (probabil ultimul lor plic către mine): E o hârtie mai groasă, în genul sugativei, dacă o mai țineți minte din copilărie. 🙂 Doar…
Am mai depășit un număr rotund: 400 de articole. Și mă opresc aici cu număratul… 🙂 Ca la poker, unde nu se numără banii în timpul partidei. Sursa foto: aici.