Moonrise
Autor: Graziano Racchelli
Surse pentru bugetul statului
Nu mă bag în chestii legate de fiscalitate. Că-mi sare lumea în cap. Dar văd în fiecare zi o zonă din care s-ar putea scoate bani buni pentru buget. Știu că, în mod normal, instituțiile statului n-ar trebui să aibă și o activitate din care să scoată profit, dar nici să genereze cheltuieli fără sens nu ar trebui! Mai ales când pot aduce fonduri, dacă nu importante, măcar atât cât să acopere o parte din cheltuieli. Iată un exemplu din…
Episodul 19
La noi, adolescenții fură mașinile părinților. La ei, fac ocolul lumii. (BBC) Atmosfera din Beijing devine irespirabilă nu te lasă să vezi prea departe. Cam la fel cu autoritățile chineze. Noroc că mai scapă câte-un tweet despre valorile reale, nu cele oficiale. (BBC) Scriam anul trecut despre cel mai mare producator de turbine eoliene, o firmă daneză. Iată că și nemții speră că industria grea va renaște, cel puțin în nordul țării. Chiar prin aceste turbine.(CNN) În Moscova se demolează cladiri ca să…
Prin liceu, cu viteza sunetului
Cred că ar trebui să scriu cât mai repede leapșa asta, să nu uit… sunt din ce în ce mai departe de acele timpuri. Trecuse primul an (întreg) școlar în libertate. Scăpasem de uniforma aia ordinară, dintr-un material de o calitate atât de proastă încât nu puteam să îl ating, de cravata aia cu care ar fi trebuit să mă mândresc… Descoperisem Iron Maiden, Pink Floyd, Judas Priest. Începuse „Saved by the bell” și eu începusem să visez la următorii…
Kim
Nu, nu Kim Il Sung (de ce i-au zis la noi Kim Ir Sen?). Și nici Kim Jong Il. Și nici Kim Jong Un. Atunci cine? Păi… Kim Jong Nam. Oaia neagră a familiei. A Coreei comuniste, mai bine zis. Sincer, n-am auzit de el până astăzi. Mi-a trimis cineva un articol publicat în ediția online a unui ziar din US, știind că-s maniac cu RPD Coreeană și, din click în click, am ajuns la o știre despre fiul cel mare al…
Roma
Homo Politicus
Politica, la fel ca orice altceva pe lumea asta, se învață. Adică nu-i ca și cum ai respira, să o faci din reflex. Ai nevoie de studii pentru asta. De educație. Clasa noastra politică, imediat după momentul ’89, putea să provină fie din țară (școliți după cărțile comuniste, nu neapărat de la Ștefan Gheorghiu), fie din exil. Pe aceștia din urmă i-am rănit într-un an mai rău decât au facut-o comuniștii 45. Dar hai să zicem că atunci nu eram pregătiți…