Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Copenhaga – O zi cu soare, una cu ploaie

Etichete:

cph_23“Something is rotten in the state of Denmark” scria Shakespeare in Hamlet.

Dupa vreo 400 de ani de la acele timpuri, am aterizat pe aeroportul din Copenhaga. Si n-am vazut nimic acolo care sa ma faca sa stramb din nas. Bine, scriitorul se referea doar la politica!
Inca inainte de a ateriza, doua imagini nu au cum sa nu iti atraga privirea: padurea de centrale eoliene care impanzeste marea (sincer, nu-mi dau seama daca-i Baltica sau Nordului) si podul care uneste Europa continentala (chit ca orasul e pe o insula) si Peninsula Scandinava – Oresund Bridge.
Trec peste toate amanuntele tehnice ale drumului catre hotel – orasul e foarte aproape de aeroport, deci nici n-am prea multe de povestit, am doar un singur sfat: daca ajungeti in orice oras mare pe care vreti s-al vizitati, cumparati un City Card. Merita!
Fara sa stiu, am ales unul dintre cele mai ecologice hoteluri din oras! Aproape peste tot gaseai informatii despre materialele folosite la constructia acestuia, despre sursele de energie folosit, despre tehnologiile din interior. Ca o paranteza, hotelul nu avea becuri normale, ci doar led-uri. Chiar daca nu exista niciun fel de economie la bun-gust, nu se facea niciun fel de risipa la resurse. Dar asta va las sa cititi aici.
O alta mare surpriza: metroul din capitala daneza nu are conductor! Pentru mine a fost prima experienta de acest gen. E amuzant sa vezi copiii iesind sau mergand de la/la scoala alergand sa prinda primele banchete. Senzatia e unica, macar pe portiunea de suprafata a acestuia. Daca stai pe prima bancheta iti poti imagina, cu usurinta, ca tu il conduci!

Zona metropolitana a Copenhagai aduna aproape jumatate din populatia tarii. Cu toate astea, nu ai nicio secunda senzatia unui oras aglomerat. Desi am mers cu metroul atat intr-o zi lucratoare, cat si in weekend, am avut tot timpul loc pe bancheta. Chiar si in zona centrala. Si, la prima iesire la suprafata, am avut in fata ochilor si explicatia: miile de biciclete din fiecare parcare a orasului! Una langa alta, la gramada, biciclete scumpe, din carbon dar si otelarii ieftine, fara niciun fel de protectie antifurt (cele din urma).
Masini, pe ici-pe colo. Rare. Foarte rare. Locurile de parcare (n-am avut curiozitatea sa vad si tarifele) erau libere chiar si in centru. Si nici n-am vazut masini de expozitie ca pe la noi. Lumea (vad ca seamana cu nemtii in cazul acesta) ia in considerare utilitatea si nu… In fine! Trecem peste!
Fiind un oras aruncat peste o puzderie de insule si insulite – sau, mai exact, marea intrand prin toate cotloanele orasului – mai au un mijloc de transport inedit: The Harbour Busses. Un autobuz plutitor. Si nu apartine unor companii turistice. Sunt proprietatea companiei de transport in comun Movia ca si restul autobuzelor. Au chiar doua linii, cel putin atatea am vazut eu afisate pe vaporas.
Am urmat traseele turistice pe care orice ghid ti le descrie (Tivoli, Gradina Botanica, Zona Portuara, turul cu echivalentul Bateau Mouche de pe Sena) dar si o iesire catre periferie (intr-o oarecare masura, involuntara): Helsingor.
Copenhaga nu poate fi numita Capitala Verde. Desi abunda in gradini si in parcuri, nu e singurul oras care exceleaza in asa ceva.
Dar e un oras deosebit de curat, desi pe fundul marii, in portul Nyhavn, se pot vedea destule gunoaie. Dar e numai si numai vina turistilor. Si romanii, credeti-ma, nu sunt cei mai rai turisti! Nici macar pe departe!!!
Totul arat impecabil, desi se lucra in foarte multe zone ale orasului, in special in centru. Iar toate bicicletele alea, aruncate care-cum, iti dadeau impresia unui haos generalizat. Dar chiar acest haos e cauza acestei curatenii.
Am prins, in seara de vineri, un concert in Gradinile Tivoli. Lume, la greu! Dar ma indoiesc ca a venit cineva cu masina acolo! Evident, parchezi mult mai usor cinci mii de biciclete – nu exagerez deloc in estimare, si asta doar intr-un dintre parcari! – decat acelasi numar de masini.
Bine, au si pe unde merge! Nu am vazut strada care sa nu aiba marcata banda pentru biciclisti.
Contrastul dintre tehnologia de varf folosita in transportul in comun (am inteles ca metroul a fost votat ca fiind cel mai bun din lume), cladirile high-tech din port, inclusiv cele de locuit, si orasul vechi nu-ti agreseaza absolut de loc retina.
Copenhaga e un oras turistic, fara indoiala. Ai multe de vazut. Si sunt foarte multi turisti. Dar n-am prins niciodata coada la ceva! Maximul a fost atins in Parcul de distractii Tivoli, dar nici acolo n-am stat mai mult de zece minute la vreun carusel!

A… si sa nu uit! Mica sirena e inca la locul ei, desi au trecut niste romani pe acolo.

Pot sa lungesc pe multe pagini acest post. Dar stiu ca ce-i prea mult strica. Asa ca, fara alte concluzii pompoase, las locul unor fotografii. Sa vedem cum se descurca!

PS: Inca o data, multumiri celor care au considerat “O zi cu ploaie”  un articol care a meritat sa castige: Bobby Voicu, Nebuloasa si Dan Santimbreanu. Si, in special lui Bobby Voicu, pentru ca el a fost cel care a castigat initial aceasta excursie!

LE: Articolul a aparut initial aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read previous post:
Calea ferată Jungfrau

În urmă cu mai bine de un secol, elvețienii nu cred că se gândeau la turism. Sau hai să presupunem...

Close