Nu știu dacă ar trebui să mulțumesc progresului tehnic care ne-a făcut pe toți fotografi de moment (point and click) sau să mă supăr că, odată lipsiți de grija ajustării parametrilor unei camere foto adevărate, “tragem” mii de cadre cu telefonul și umplem toți norii cu poze pe care (mulți dintre noi) nu le mai ștergem vreodată… Reykjavik
AS: Pentru că nu vreau să supraîncarc textul cu prea multe imagini, o să fie și un al doilea episod. Doar cu fotografii. În articolul de mai jos, în mod intenționat, prima fotografie din acest text e din prima seara (9.30pm), în timp ce ultima e, evident, din ultima seara (10.30pm). Fotografiile sunt făcute, grosso modo, din același loc, în vest. Sunt ani buni de când am fost în Hawai’i. Pe insula Maui, ca să fiu mai exact. Și de…
Jules Verne, scriitor aflat printre foarte puținii mei influenceri, publică, la final de 1872, în Le Temps, un mic serial, care ajunge apoi roman un an mai târziu – “Ocolul Pământului în optzeci de zile”. Nu mă apuc să vă stric plăcerea de a reciti povestea (nu am niciun dubiu că deja ați făcut-o în copilărie), doar mă leg puțin de ea. În carte vorbim de întâmplări petrecute acum un secol jumătate, așa că se călătorea mult mai încet. De aceea…
Nu am vrut să stric titlul inițial al filmului lui Steve Martin (mă gândesc că l-ați văzut, e destul de vechi), deși ar fi mers mai bine „Stories”, Că eu am mai multe despre orașul acesta. Los Angeles a fost ultimul pe listă. O listă scurtă, dar am eu sentimentul că nu au intrat zilele în sac. Și viza e pe încă nouă ani de acum încolo. așa că e destul timp să o și scoată până atunci. Și sper…
Hawaii. Acum doi ani, în noiembrie 2019, înainte să urcăm în avionul spre București pentru a ajunge la interviul pentru viză de la Ambasada Statelor Unite, o vizită în cel de-al cincizecilea stat mi s-ar fi părut doar un vis frumos. Dar la coborârea din avion, lucrurile au stat complet diferit. Și asta doar pentru că întâmplarea a făcut ca Tarom (Thank you, by the way!) să-mi schimbe locul inițial cu un altul și să mă așeze lângă unul dintre…
Din momentul în care am decolat din Cluj (chiar, oare-i spune cineva pe numele întreg?) și până am văzut această imagine pe geamul avionului au trecut mai bine de douăzeci și patru de ore. Dormite, vreo patru, cel mult cinci. Adică mai nimic. Cu toate astea, adrenalina nu a lăsat niciun pic de loc pentru oboseală. Ora locală 1PM. Momentul în care am pus piciorul pentru prima dată în State. Mai aveam două ore și jumătate la dispoziție pentru toate…
Nu mai ninge de câțiva ani pe la noi. Și asta nu prea mai e o noutate, e doar o tristă realitate. Iarna, mai nou, plouă așa cum ar fi trebuit să plouă cu un anotimp mai devreme, așa că ar cam trebui să rescriem o parte din povești. Să fie cu ploi, mai puțin cu zăpezi, ca să nu îi facem pe cei mici și mai confuzi de cât sunt deja. Aș fi putut să o caut și pe…