Cu ceva timp în urmă, am dat de termenul „easy learning”. Se referea la cât de ușor ai putea să asimilezi informație în ziua de azi, de ajuns fiind să muți televizorul pe Discovery Channel. Și nu era nimic greșit în asta, nici termenul nu era folosit cu condescendență. Era un truism, atâta tot. Țin minte că atunci când am văzut primul documentar pe Discovery (era despre o platformă de foraj marin), am rămas fascinat de ceea ce vedeam. Un fel de Teleenciclopedia – emisiunea mea preferată până la apariția televiziunii prin cablu – dar la un alt nivel.
Televiziunea pierde azi (azi = de vreo zece ani încoace) teren în fața internetului. Mai dinamic, persistent, time-independent. Easy learning devine, practic, continuous learning. Și doar dacă nu vrei, nu înveți ceva astăzi. Modul în care asimilezi informația e irelevant. Poate fi video, poate fi text, poate fi audio. Eu nu prea reușesc să stau atent nici la partea video, cu atât mai puțin la podcasting. Rămân ostatic al cuvântului scris.
Dar am mai găsit ceva interesant. Cumva, forțat și de mobilitatea restrânsă din ultimul an. Mă plimb pe Google Maps. Și Street View. Și odată cu ele, am realizat cât de greșită era percepția venită din hărțile de tip planiglob. Hărțile mai vechi. Îmi pare rău că nu am păstrat niciun Atlas Geografic, măcar un manual de prin clasele V-VIII să fi ținut…
Nu e nouă povestea, sunt zeci de site-uri care vorbesc despre asta, hărți interactive, sunt ca o jucărie pentru pasionații de Geografie. Acum voiam altundeva să ajung… Cu vorba. Și fizic, dar deocamdată doar în cuvinte.
În Canada.
Trecem peste cauze, ajungem la efect.
Mereu am perceput țara asta de dimensiunea unui continent ca fiind una din Ice Age. Cred că doar Rusia o percepeam mai rece, deși realitatea mi-a demonstrat că nu prea a fost (și, mai ales, nu e) așa. Accidental am avut nevoie să văd unde e pe hartă Montreal. Spre marea mea rușine, că doar mă consideram un elev foarte bun la Geografie, pe harta din capul meu îl mutasem mult mai la vest. Dar și mult mai la nord.
Montreal
Ei bine, Montreal e la câteva minute mai sus de paralela 45N. Cam tot pe ea sunt acum, la Timișoara, tot pe acolo am fost și când stăteam la Târgu Jiu.
Și, de la Meridianul Zero spre est, conform Wikipedia, avem:
Dar ceea ce e și mai interesant e faptul că, pe cât de confuz sunt când vine vorba de poziționarea mai sus de Tropicul Racului, pe atât de clare îmi sunt lucrurile când vorbim de zona Sub-Ecuatorială și Ecuatorială. Nu am avut niciodată probleme să identific geografic zonele prin care trece Ecuatorul. Adică știam cu precizie că Quito e capitala întinsă pe două emisfere, că Amazonul e fluviul care curge pe toată lungimea lui în emisfera sudică, doar ca să se verse, în Atlantic, în cea nordică, pe unde trece prin Africa, cum împarte Indonezia, cât de aproape de centrul vulcanului Wolf din Insula Isabela – Galapagos trece (aproape la pași distanță).
Terra e un loc magic. Din păcate sau din fericire, că nu sunt încă sigur unde să situez afirmația următoare, e singurul nostru loc magic. Nu vom ajunge prea curând pe alte planete. Pe alte planete cu viață pe ele, nici atât. Îl putem păstra, îl putem îngriji, să-l dăm mai departe încă viu.
Sau putem să-l mai privim în toată splendoarea lui doar în hărțile Google. Și în fotografiile din nori. Norii electronici, evident.
