Browsed by
Category: Memento

Zece ani

Zece ani

M-am apucat de „Winter on Fire: Ukraine’s Fight for Freedom” chiar după ce rușii au pornit războiul, în februarie, 2022. Dar pentru că realitatea ultimilor doi ani nu a lăsat prea mult spațiu trecutului, am tot amânat să-l duc la capăt. L-am reluat zilele trecute, de la început.  Și tot zilele trecute m-am apucat să scriu despre acele momente, fără să realizez că astăzi, când public aceste rânduri, se împlinesc zece ani de la acest moment important în istoria Ucrainei. Sunt zece…

Read More Read More

Cu dop sau fără dop?

Cu dop sau fără dop?

O scurtă poveste de pe vremea în care dopul făcut lubeniței era ceva normal.  Nu știu, poate și acum mai e, dar eu le cumpăr la „virgine”, că-mi pare rău de cei care vând, să fie mereu cu riscul de partea lor. Sau poate că mi se trage de la ce urmează să vă povestesc. Deși eu nu-s protagonistul, cel mult inițiatorul și martor. Cu mult înainte de a avea și cea mai mică grijă, adică anii de liceu, undeva prin…

Read More Read More

Somewhere Over the Rainbow

Somewhere Over the Rainbow

Hawaii. Acum doi ani, în noiembrie 2019, înainte să urcăm în avionul spre București pentru a ajunge la interviul pentru viză de la Ambasada Statelor Unite, o vizită în cel de-al cincizecilea stat mi s-ar fi părut doar un vis frumos. Dar la coborârea din avion, lucrurile au stat complet diferit. Și asta doar pentru că întâmplarea a făcut ca Tarom (Thank you, by the way!) să-mi schimbe locul inițial cu un altul și să mă așeze lângă unul dintre…

Read More Read More

#Bețiapă!

#Bețiapă!

Că tot mi-am adus aminte… Acum mulți ani, nu era nici măcar a doua jumătate a anilor nouăzeci, mergeam la yoga. La Târgu-Jiu, la Casa de Cultură a Sindicatelor (nu râdeți!), se făceau prin sălile de acolo cursuri de yoga. Aveam ceva manuale, niște hârtii foarte prost fotocopiate dintr-o carte probabil, cu poziții (posturi se cheamă, cu accent pe „u”, da?!). Făceam și acolo, dar trebuia să facem și acasă, că nu ajungea doar cursul cu profesorul. Mentorul. Ceva.  Ai mei…

Read More Read More

Sfârșitul legendelor

Sfârșitul legendelor

Am crescut cu fotbal. Era și normal. Venea din familie, tatăl meu fiind bolnav după acest sport. Bolnav și implicat: a jucat, a fost președinte de club, a fost arbitru. Nu în primele ligi, dar undeva pe la mijloc. Și asta s-a transmis cumva. Deși s-a transmis doar pasiunea, nu și talentul. Timpul a mai estompat din pasiune; timpul și lipsa rezultatelor. La cluburi, la națională. Că nu am reușit niciodată să am o echipă favorită care să nu fie…

Read More Read More

Lijepa naša domovino

Lijepa naša domovino

Când România era încă un stat al cărui acronim era RSR, aducând un pic a republică sovietică, un film văzut „pe sârbi” (da, știu, iar vorbesc despre asta) mi-a marcat copilaria. Era un film despre niște puștani care reușesc să facă niște lucruri extraordinare cu un calculator, în timpul vacanței de vară, pe malul Adriaticii. Nu mai știu dacă era croat sau sloven sau ce era, că pe atunci era doar Iugoslavia, și nici nu mai știu alte detalii din…

Read More Read More

May the 4th be with you (Miracolul Star Wars)

May the 4th be with you (Miracolul Star Wars)

Nu erau multe lucruri care să mă fascineze la începuturile anilor optzeci. O mie nouă sute optzeci, că nu-s chiar atât de bătrân. Sunt două componente importante aici: vârsta mea (pe atunci, doar o cifră) și situația politică din România. Republica Socialistă, să mă-nțelegi mai bine. Opțiunile se reduceau asimptotic către zero. Hai, să nu fie chiar zero, dar tot dintr-o cifră ca vârsta mea. Să ies pe stradă la joacă, să citesc (mai greu, eram cam până-n opt ani,…

Read More Read More