Browsed by
Category: Memento

Dunăre, Dunăre, drum fără pulbere

Dunăre, Dunăre, drum fără pulbere

Citind un articol în Pressone.ro („Oase de român” – vi-l recomand, așa cum recomand orice articol de acolo, totul e scris cu talent și suflet) mi-am adus aminte de poveste care circula prin oraș (probabil prin zonă) înainte de `89. Nu știu dacă era și cu vreun mesaj, bănuiesc că da, nimic nu circula atunci fără să aibă un scop. Și nici nu știu dacă-i doar o legendă urbană, probabil că are și un miez de adevăr. Prin anii `87 și…

Read More Read More

11915

11915

Atunci când nedreptăți se întâmplă, poate suntem departe de ele și nu le vedem. Apoi sunt lângă noi. Și întoarcem capul, că e mai ușor așa. Și tăcem, să nu ni se audă vocea, când multe alte voci strigă altfel decât noi. Apoi, când nedreptățile devin crime, ne închidem în casă, tragem bine draperiile, lăsăm jaluzelele, sperând să nu auzim glasurile care, încet, se sting, acoperite de pumni, bocanci sau altceva…  Asta facem noi. Dar poate că alții, oameni pe care îi cunoaștem,…

Read More Read More

Un jour comme aujourd’hui – epilog

Un jour comme aujourd’hui – epilog

Am încercat (în aceste trei părți: 1, 2, 3) să scriu o ficțiune, dar cred că putea fi, la fel de bine rău, realitatea. Nu știu dacă e un avertisment. Poate am extrapolat puțin, plecând de la amintirile mele, experiențele mele, temerile mele. Știu, istoria nu se scrie niciodată cu dacă. E o știință exactă, chiar dacă noi o încadrăm mereu la „umaniste”. Nu ai cum să încerci iterații. Dacă o faci, treci granița către literatură. Dar, cu mici excepții…

Read More Read More

Un jour comme aujourd’hui (3)

Un jour comme aujourd’hui (3)

Aici: partea a doua Fără prea multe ezitări (știa prea bine fiecare centimetru din casa scării), băgă cheia în ușă. Tot din reflex încercă și întrerupătorul. Holul se lumină în două etape, o lumină roșiatică prima dată, urmată de orbitorul alb al neonului. Nu știa care dintre cele două surse (lampa sau neonul) erau mai vinovate de starea tot mai precară a vederii lui. Din păcate, nu avea cum să fie tot timpul soare. Uită de mâncare – de fapt,…

Read More Read More

Un jour comme aujourd’hui (2)

Un jour comme aujourd’hui (2)

Am început aici. Avea biroul la ultimul etaj. Destul de sus să domine clădirile din jur, dar nu îndeajuns încât să treacă cu privirea de periferiile orașului. Mintea închisă a unui coleg de-ai lui de meserie a proiectat-o cu prea mult beton și prea puțină sticlă. Deși nimic nu-l eclipsa pe o rază de kilometri buni, soarele nu-și făcea prea des simțită prezența în birou. Birou… impropriu spus birou. O hală de o sută de metri lungime. Fiecare cu banca…

Read More Read More

Un jour comme aujourd’hui (1)

Un jour comme aujourd’hui (1)

„Paștele mă-sii de treabă!”, înjură Mihai. Dar nu mai ținea minte dacă în gând sau dacă o făcuse cu voce tare. Și, ceea ce îl speria și mai tare era faptul că nu era sigur dacă înjurătura nu avea și un nume în ea. Pereții ăștia erau atât de subțiri încât se auzea și când clipeau vecinii.  Se trezise cu noaptea în cap, de frig. Era un decembrie mai cald ca de obicei. Dar asta doar afară, nu și în…

Read More Read More

O listă

O listă

Am ajuns în trei locuri în care umanitatea a încetat să existe vreme de câțiva ani, prea mulți, în prima jumătate a secolului trecut. Două dintre ele sunt acum muzee, al treilea e doar un monument ridicat ca să nu ne lase să uităm că acolo istoria s-a dorit a fi ștearsă. Dachau, Auschwitz și Płaszów (Cracovia). În fiecare loc am căutat mărturii despre evrei (sau deținuți, nu neapărat evrei) aduși din România. În Dachau există mențiuni despre un singur om provenind din…

Read More Read More