Am încercat (în aceste trei părți: 1, 2, 3) să scriu o ficțiune, dar cred că putea fi, la fel de bine rău, realitatea. Nu știu dacă e un avertisment. Poate am extrapolat puțin, plecând de la amintirile mele, experiențele mele, temerile mele.

Știu, istoria nu se scrie niciodată cu dacă. E o știință exactă, chiar dacă noi o încadrăm mereu la „umaniste”. Nu ai cum să încerci iterații. Dacă o faci, treci granița către literatură. Dar, cu mici excepții (sau exagerări, să zicem), în ce am scris, poți recunoaște ceea ce ERA atunci, nu ceea ce ar fi fost „dacă”. Da, curentul electric mergea când voia el. Nu el, el… Gazul se lua și el. Dacă ardeai un bec, era o dramă (îl refăceam, dacă aveam noroc să se fi rupt filamentul doar la unul dintre capete, printr-un procedeu de sudură la cald, în interiorul becului). Căldură venea prea rar și nu atunci când trebuia. Apă caldă? Pfff… Un moft.

Alimente? Da, pe cartelă. Benzină? Da, dacă o așteptai cu zilele, și când venea, se întâmpla în volume pe care azi le-aș consuma în două zile. După mașină așteptai cu anii, după ce o achitai cu mult timp înainte. Program TV? Alb-negru, tovarășul și tovarășa. Banane, portocale? Rar, de Sărbatorile de iarnă. Ciocolată? Cu pile, din aia chinezească. De la cantina „partidului”.

Vacanțe afară? Hahaha… bună gluma. Dacă erai un simplu muritor, poate doar în Bulgaria și Uniunea Sovietică.

Să pun mai multe pe listă? Alegeți un domeniu!

• Educație? Da, spălarea creierelor de la cea mai mică vârstă. Atenții (șpagă, mită, cum vreți să-i spuneți), ore de pregătire și pe atunci, aceleași mici excepții de oameni extraordinari ca și acum.
• Sănătate? Întrebați câte femei au murit sau au rămas mutilate din cauza legilor draconice legate de întreruperea sarcinii. Lipsa acută a medicamentelor, a tratamentelor, spitale mult mai insalubre ca azi.
• Siguranța cetățenilor? Violurile petrecute pe străzile lipsite de iluminat stradal deveneau legende urbane. Multe dintre infracțiuni nu ieșeau niciodată din dosarele procurorilor, așa că nu auzeați de ele.
• Libertăți și drepturi ale omului? Da, cum să nu.
• Egalitarism? Dacă alegeți să spuneți că era mai bine atunci, că nu erau așa mari diferențe între oameni, sunteți mai departe de adevăr decât dacă ați fi ales orice alt punct de mai sus. Habar nu aveți ce prăpastie era între oamenii de rând și nomenclatură. Nu aveau niciun fel de restricții în a achiziționa bunuri „capitaliste”. Și când spun restricții, includ aici bani (mărci RFG, dolari, franci francezi sau elvețieni, you name it) și modalitatea să o facă. Da, ei mergeau afară, că n-aveau nici cea mai mică intenție să rămână acolo, erau stăpâni la ei în țară.
• Apărarea țării? Mureau soldații de foame, hrăniți cu varză și pâine, ca în lagăr. În timp ce alimentele mergeau către mai marii oastei.
• Balanța comercială externă? Da, cum să nu, RSR nu mai avea datorii. Păi normal, dar nici altceva nu mai aveam.
• Corupție? Ooo… dar cine credeți că sunt mentorii gunoaielor de azi?

Nu neg că existau excepții și atunci. Dar acele excepții, oameni cu moralitate și demnitate fără pată, ar fi existat și acum, și sub legionari, și sub faraoni! Nu aveau nicio legătură cu sistemul.

Aș publica textul ăsta în fiecare decembrie. Pentru că ACEL decembrie ne-a scos din întuneric. ACEL decembrie ne-a redat speranța. ACEL decembrie face diferența dintre ficțiunea „Un jour comme aujourd’hui” și ziua de azi, așa bună sau rea cum o percepem fiecare, dar măcar e liberă. Suntem liberi. ACEL decembrie mi-a dat mie șansa să scriu aici. ACEL decembrie îți dă ție șansa să spui „Era mai bine înainte”, fără să te temi că vei fi unul dintre cei fac, pro bono, din București port la Dunăre, în loc să comemorezi eroii acelor zile și să le oferi familiilor lor un cuvânt bun. Sau măcar un „Mulțumesc!”.