Nu, nu la aleşii noştri fac referire.  Ci doar la decizia de a nu mă uita anul acesta la concursul Eurovision transmis de TVR.

De când mă ştiu, Eurovision în România a fost scena unor scandaluri mediatice. Evident, locul cel mai bun să îţi speli rufele în văzul tuturor e canalul principal al televiziunii naţionale. E de înţeles, audienţa e maximă. Cum spuneam, nu m-am uitat nici măcar un minut (OK, am zappat vreme de 10 secunde atunci când am citit pe Twitter despre ţinuta extraterestră a prezentatoarei – o figură pe care n-am reuşit vreodată să o înţeleg sau plac…), aşa că n-am cum să îmi dau cu părerea despre “spectacolul” de sâmbătă.

Mi-e greu să înţeleg ceva… E evident că Eurovision nu e un concurs care să te facă milionar. Nici măcar în lei. De audienţă… m-aş arunca liniştit la un pariu vis-a-vis de boom-ul vânzărilor, după ce l-ai câştigat. Alexandra Stan şi Inna are rolling on floor laughing la faza asta. Eventual, vezi o ţară exotică (anul ăsta e Azerbaidjan, dar anul trecut a fost hyper-exotica Germania… ). În mod normal, ţara are de câştigat, nu tu, participantul. Sau, în cel mai bun caz, câştigătorul. Şi atunci, de unde naiba încrâncenarea asta de la noi, de unde toate jocurile astea de culise?

Calitativ, Eurovision rămâne undeva la limita dintre amatorism şi profesionism. Cu un evident derapaj către prima grupare. Şi acum nu vorbesc doar de Romania. Din toată lista asta, trei nume îţi sar în ochii. Restul e tăcere.

Şi cu toate astea… mult zgomot pentru nimic!

Sursa foto: aici.