Se pot bloca telefoanele mobile furate. Așa e, știrea asta nu ne prezintă nicio noutate. E evident că tehnologia operatorilor de telefonie mobilă le-ar permite, fără prea mare greutate să le transforme în cărămizi. Dar nu de ieri, de azi. Cu vreo cinci ani în urmă îmi povestea cineva următoarea chestie… Și-a cumpărat un telefon destul de scump pentru vremea aia. Un Nokia nu mai știu de care. Încântat până peste poate de achiziție. La preț de magazin, cu abonament,…
Dacă ar fi să gândim simplist, am putea spune că vecinătatea cu Statele Unite nu-i un avantaj (cazurile Mexicului și Cubei). Dar vine contra-exemplul Canadei și argumentul se invalidează. Mexicul e furnizorul numărul unu de droguri pentru SUA (nu direct, e vorba de tranzit). De aici și criminalitatea excesivă legată de traficul de droguri. Sper doar ca efortul actualului președinte să nu se încheie tragic. (DW) O să avem un nou stat pe harta Europei? Transnistria? Pare o glumă proastă……
Cam asta înseamnă respectarea dreptului la proprietate. Și la viață. Deși operatorul de la linia de urgență ”911” i-a spus doar să facă tot ce trebuie pe a-și apăra copilul, e clar ca lumina zilei că mesajul real a fost: ”Shoot him down!” Am mai scris despre asta cu ceva timp în urmă. Acum nu mai e film, e realitate. Și cred că a procedat corect. Aș face oricând același gest, chiar și fără să sun la 112!
O povestire mai scurtă. Tot legată de o vizită din asta de top. Dar la care n-am fost martor. Una dintre cele mai mari strazi din oraş (tot despre Tîrgu Jiu e vorba) avea o pată. De culoare. Cum ajungi în oraş dinspre Petroşani, există un cartier ţigănesc. Noi aşa îi şi ziceam: “Ţigănie”. Erau străzi perpendiculare pe bulevardul principal… N-am intrat niciodată, copil fiind, acolo. Treceam pe lângă el în drum spre centru, dar de intrat… Never. Ei bine,…
Ne plângem ca sporul natural e negativ, că îmbătrâneşte populaţia, că… bla, bla! De ce? Ia uitaţi-vă cât de prolific e tineretul de astăzi! Staţi puţin. Am greşit! Ăsta nu-i tineret, aştia-s copii! Copii care vor creşte alţi copii. Şi noi eram oripilaţi de Hitler-Jugend… Nu ştiu de ce, dar cred că-i mult mai uşor să iei o viaţă decât să dăruieşti una la vârsta aia.
N-am idei pe bandă rulantă. Şi, de cele mai multe ori, nu prea las vreun articol neterminat de pe o zi pe alta. Mai programez postări automate pe weekend; în ultimul timp, din ce în ce mai rar, până şi pe ele tot live le pun sau nu scriu nimic. Mai pun doua rânduri în draft sau pe telefon ca să nu uit vreun gând care mi se pare că merită să fie dezvoltat. Dar când am deyvoltat o idee…