A fost o săptămână tristă. Decembrie 1989 se stinge încet în mintea românilor. Uitarea, acest mecanism normal al minții umane, se așterne și peste un moment atât de important al României contemporane. Și, la finalul acestei săptămâni, o voce unică și un simbol al demnității și speranței, au plecat și ei. Păcat… Egiptul pare că trăiește un deja-vu, lumea încă moare acolo.

• Interesantă harta gravitației Pământului. Ai impresia că-i un cartof imens; s-a dus imaginea idilică de glob… Învățăm, pe zi ce trece, lucruri noi despre casa noastră. (BBC)
• Un copac imens, cel mai mare de pe glob, se va ”planta” în Paris. O idee ce pare născocită de mintea unor extremiști verzi, dar care pare mai mult un semnal de alarmă. Turnul Eiffel, un parc pe verticală. (CNN)
• O platforma petrolieră s-a scufundat în Marea Okhotsk. 50 de oameni au pierit în acest accident. Supremația mondială pe piața gazelor naturale nu se atinge oricum. (Reuters)

• China se revolta. Un sat, deocamdată. Dar e suficient. O țară-două sisteme e o utopie. Eu, cel puțin, nu voi crede niciodată propaganda asta. (DW)

Ar fi trebuit să pun știri doar din Cuba și Coreea de Nord. Să le deschid ochii celor care acum duc dorul vremurilor trecute. Și să le închid gura. Dar ei sunt prea ocupați cu umplerea cărucioarelor prin supermarket-uri, o imagine atât de prezentă înainte de 1989…