30 septembrie 1938. Muenchen. Adolf Hitler se întâlnește cu premierii Marii Britanii și Franței. Mussolini e și el prezent. Regiunea Sudeților e subiectul – o parte a Cehosolvaciei locuită preponderent de etnici germani. Germania o pretinde, chiar sub acest pretext, protecția populației germane. Se trece peste părerea cehoslovacilor și se ia hotărârea comună (restul părților) și regiunea devine parte a Reichului. Termenii acordului ofereau doar două opțiuni: „a fi uciși și a se sinucide” (Jan Syrovy, premierul cehoslovac).

O zi mai târziu, armata germană intră în regiune, întâmpinată cu salutul nazist de către populație.

Amăgiți de amânarea războiului, cancelariile democratice au luat acordul ca pe o victorie…

Șase luni mai târziu, noul președinte cehoslovac, Emil Hacha, (anteriorul demisionase după anexarea din 1938) e chemat la Berlin, pretextul fiind problemele interne ale țării sale, care nu mai puteau rezolvate. Hitler se oferă să înăbușe găsească o soluție pentru frământările vecinilor. Prin intermediul armatei germane. Asta sau eliminarea completă a problemei Cehoslovaciei, printr-un atac total. După o noapte albă și pus în fața dispariției propriului stat și a națiunii (națiunilor) pe care le conducea, președintele de la Praga acceptă „protectoratul” propus și ordonă capitularea. După câteva ore, pe străzile pragheze apar primele tancuri, iar problema tulburărilor interne dispare de la sine.

Al doilea război mondial încă nu începuse, dar Germania anexase două state libere și independente ale Europei, Austria și Cehoslovacia. Sub ochii comunității internaționale (europene, cel puțin), care încă mai spera să se oprească totul aici.

Nu s-a întâmplat, fiind doar prologul urgiei ce avea să vină.

(Sursa foto: aici.)