Probabil că aș fi extrem de fericit dacă toate utilitățile ar fi puse la dispoziție de către un singur furnizor. Sau să fie un third-party care să emită o singură factură pentru toți. Să am o singură plată… Evident, am luat-o pe arătură, ar fi stupid și legile UE împotriva monopolurilor n-ar permite așa ceva. Și-n plus, de aia există facturi electronice, automate de plată, online banking, direct debit… Ideea e că-s leneș. Comod, mai bine zis. Și nu-mi place…
Boston.com Nu voiam să scriu ceva despre acest subiect. A vorbit prea multă lume, unii cunoscând problema foarte bine, alții (majoritatea)… diletanți. Undeva prin zona descrisă în finalul frazei de mai sus m-aș încadra și eu, dar parcă mi-aș spune amator, sună mai neutru. M-au surprins unele articole, nu le dau aici link, nu au importanță prea mare. Sau poate au, dar nu pentru mine. M-au surprins prin chemarea la indiferență. La egoism și egocentrism. La izolaționism, până la urmă….
Topicul zilei, văd… Bine, Ovidiu are dreptate, nu despre asta vreau să vorbesc. Ci despre cum nu mă prind eu care-i logica/regula în toată povestea asta cu numele orașelor de prin alte țări. Și nu doar în limba română, cam peste tot. Cred că excepție fac doar slavii (și doar cei care scriu cu caractere chirilice), făcând direct transpunerea fonetică din limba originală. Dar nici aici nu sunt sută la sută sigur că se respectă regula. Poate cineva să îmi explice…
Scriam mai demult despre dimensiunea aproape inimaginabilă a pierderilor Rusiei în timpul ultimului Război Mondial. Peste douăzeci de milioane de oameni, cei mai mulți dintre ei găsindu-și sfârșitul în granițele fostului imperiu sovietic. Au fost regiuni care au stabilit recorduri triste ale mortalității. Blocadele Stalingradului, Leningradului sau Moscovei s-au ridicat și susținut cu milioane de victime. Civili. Localnici. Vastele câmpii ale Rusiei europene au fost și ele împânzite și hrănite de și cu trupuri din ambele părți. Militari și civili. Ruși, ucrainieni,…
Atunci când nu ai cum să evadezi din betonul omniprezent, când ochiul nu mai vede nimic pe cerul scufundat într-o ceață gri, indiferent dacă e zi sau e noapte, când ești sătul de zgomotul motoarelor, de claxoane, de bâzâitul continuu al colegilor din birou, pune-ți căștile și dă „play” videoclipului de mai jos. Sunt aproape șapte minute de relaxare… A, am uitat: nu închide ochii! Dreamscapes from Jonathan Besler on Vimeo.
În orice oraș important al Europei sau lângă orice monument făcut de mâna omului, de hazard sau de către natură, poți să vezi mici chioșcuri sau tonomate de la care poți să cumperi mici prostioare (kitsch-uri, de cele mai multe ori, dar nu asta e important) care să-ți amintească de ceea ce doar ce ai vizitat: brelocuri, reproduceri la scară mică în sticlă, metal, lemn, priogravuri, magneți de frigider etc. Uneori sunt și cărți, albume fotografice, CD/DVD-uri pline de informații….
