Înjurăm cu orice ocazie CFR-ul. Deși nu realizăm cât de important e transportul pe calea ferată pentru economia unei țări. Și pentru noi, oamenii de rând. Aeroporturile, chiar dacă acum avem prețuri cât de cât bune, rămân inaccesibile românului de rând. Oricine zice altceva, nu se încadrează la ce am zis eu mai înainte (adică în clasa de mijloc). Aproximativ 200 EUR un drum dus-întors Timișoara-București, nu prea e un chilipir. Dar nici nu cade cerul pe tine. Hai să…
Nu cred că e cineva care să nu fi fost mișcat de imaginile din sud-estul țării, imaginile cu casele îngropate sub zăpadă… La o săptămână de la ultima ninsoare, casele alea sunt tot sub îngropate. Dar asta nu e nimic. Poate că astfel de ninsori nu vom mai avea prea curând. Dar verile vor fi din ce în ce mai calde. Tot sudul țării e în plin proces de deșertificare. Și pare ireversibil. Cel puțin pe termen scurt, nu există…
Pentru că iarna nu-mi pare că ar vrea să ne părăsească, pentru că mai sunt oameni care vor să se bucure de ce văd (Tudor m-a nimerit la fix cu pozele alea), dar mai ales pentru că nu ştiu când o să mai prindem o astfel de iarnă, încă aleg să merg de la parcare până la birou pe lângă drumurile curăţate . Măcar atat timp cât o să mai aud zăpada scârţâind sub tălpi. Ieri dimineaţă oraşul era din nou…
Amazon, păduri ecuatoriale, cafea, plajă, ocean, fotbal, cocktail-uri, banane, Rio de Janeiro, Maracana, Copacabana. Nu? Astea-s cuvintele care vă vin automat în minte atunci când vorbim de Brazilia. Dar Brazilia înseamnă și favelas. Ghetto-uri… Doar că singurele ziduri sunt cele ale sărăciei, nu cele legate de apartenența la vreo rasă/nație. Rochina e una dintre ele. Cea mai mare. Sursa foto: aici. Violență dusă la extrem, criminalitate de orice fel, războaie purtate în stradă (cu victimele colaterale aferente), droguri, bande care…
Uitați-vă la pozele de mai jos: Știți ce s-a întâmplat? Nu, chiar nu aveți cum… Pozele sunt facute vineri. Încă mai ningea în Timișoara. Drumurile principale fuseseră cât de cât curățate de zăpadă. În schimb alea secundare, printre blocuri, erau o capcană pentru orice mașină care se aventura pe acolo. Doar pe picioare mai aveai vreo șansă. Un grup de trei țigănuși (ei, nu chiar niște țânci, aveau undeva pe la cincisprezece ani) trăgeau după ei un cărucior în care puneau…
Cu fotografia asta, Damir Sagolj (Reuters) a câştigat unul dintre premiile World Press Photo. Nu e prima oară când o văd şi senzaţia de gol în stomac îmi revine la fiecare nouă re-vedere. Grotesc, frică, absurd. Întuneric. Lipsa oricărei speranţe… Damir s-a născut în Sarajevo (foto), un alt oraş care a adunat, atât de mult timp, disperare.
