Să nu judecăm

Să nu judecăm

Uitați-vă la pozele de mai jos:

Știți ce s-a întâmplat? Nu, chiar nu aveți cum…

Pozele sunt facute vineri. Încă mai ningea în Timișoara. Drumurile principale fuseseră cât de cât curățate de zăpadă. În schimb alea secundare, printre blocuri, erau o capcană pentru orice mașină care se aventura pe acolo. Doar pe picioare mai aveai vreo șansă. Un grup de trei țigănuși (ei, nu chiar niște țânci, aveau undeva pe la cincisprezece ani) trăgeau după ei un cărucior în care puneau fier vechi. La vreo zece metri, pe o altă stradă, o tânără se chinuia să-și scoată Ford-ul Ka dintre nămeți. O turase mult prea tare și șansele să plece din locul ăla erau mai mici decât zero.

Fără prea multe ezitări, cei trei au întrebat-o pe tânără dacă n-are nevoie de ajutor și au și pus mâna (la propriu) să o ajute. Unul pe o lopată și doi pe mașină… N-are rost să vă mai zic că au scos-o de acolo. Dar și dacă nu ar fi reușit, tot aș fi scris articolul. Așa, ca să vă simțiți prost că (dacă) i-ați privit cu dezgust sau milă pe unii ca ei. Mult prea dezavantajați de soartă…

Dar la fel de săritori ca noi. Poate chiar mai mult… Câți dintre voi ați făcut același lucru în ultimele două săptămâni? Câți dintre voi ați ajutat necondiționat pe cineva?

 

7 thoughts on “Să nu judecăm

  1. Da, copiii ăia au plecat așa cum au venit. Poate cu un „Mulțumesc!” primit din partea tinerei…

  2. De cand a inceput zapada pe la noi, in fiecare zi am avut ocazia sa ajut pe vreun nefericit ramas cu masina intre nameti. Ba chiar in unele zile am avut o recolta de 3-4 impinsi! Apoi mi-am vazut de drum!

  3. 🙂 Stiam de tine ca esti saritor. Nici eu n-am exagerat cu ajutatul, dar asta pentru ca n-am prea avut pe cine: un domn in varsta care turase deja undeva pe la 5000, un vecin ramas pe jumatate in aer si cam atat. Parca…

  4. Mai nasol ar fi sa fi ajutat pe acelasi individ de 2 ori 😀
    Sau nostim, nu stiu exact inca 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *