Kaluga e un oraş destul de mic pentru Rusia. N-are inca 400.000 de locuitori. Comparabil cu oraşele mari de pe la noi. Mai ales că are aproape opt secole de istorie în urmă. Dar eu n-am văzut nimic din istoria asta. Doar pe aia recentă. Şi când vă spun că oraşele din România sunt frumoase, vă rog să mă credeţi. Sunt convins că vremea mă influenţează decisiv. Ba mai mult, nici n-am avut timp să văd prea multe. Dar la ce am văzut până acum, Rusia are mult în spate, chiar şi faţă de noi. Poate dacă aş fi ajuns aici primăvara târziu, ar fi fost altceva. Cu toate că, nicio lumină din lume nu poate să facă blocurile astea mai frumoase. Sunt câteva clădiri (Procuratura, Primăria, clădiri guvernamentale, câteva bănci) care arată senzaţional. Curate, impecabile chiar! La fel arătau soldaţii care pazeau (erau de gardă lângă) o flacără, ceva simbol comunist – un monument al luptătorului sovietic era undeva în fundal. Teatrul e iarăşi o clădire care parcă a fost ridicată astăzi. Doar că pot bagă mâna în foc că nu e aşa: sus, deasupra intrării principale, tronau, ca în zilele lor bune, Secera şi Ciocanul… Dar contrastul absolut în acest imperiu al cenuşiului vine din altă parte. Cele mai curate, îngrijite şi impunătoare clădiri sunt altele: bisericile. Albul perfect il poţi vedea doar aici. In rest, urâtenia a făcut alianţă cu vechiul şi cu kitschul.

Despre maşini, am mai vorbit. Dar sunt două mărci pe care nu înţeleg de ce nu le văd aproape deloc şi pe străzile noastre – Volga şi Lada. Nu sunt maşini strălucite, dar nici Loganul nu e venit din viitor. Am putea să le importăm fară nicio problemă. Ele sunt destul de prezente pe străzi, dar nu sunt cele mai întâlnite. Am văzut Loganuri şi Sandero (aici sub semnul Renault), n-aş putea spune că sunt puţine. Dar au o grămadă de maşini de lux. Unele nu le recunosc după aspect. Sunt americane. Acele maşini imense, nu SUV sau mai ştiu eu ce cross-over. Sau Land Cruiser-e.  Dar XXXXL size! La cât costă aici benzina… li se rupe de consum. Atenţie! Vorbesc de Kaluga. Un oraş de nicăieri. Nu de Moscova sau Sankt Petersburg. Probabil că acolo e o altă lume. Sunt şi maşini care arată groaznic. Nici cele mai terminate rable cu numere de BG de pe la noi nu sunt atât de triste! Ai impresia că doar inerţia le mai ţine în miscare. Şi în viaţă. Sunt conduse, însă, cu o viteză! Ai impresia că nu există reguli de circulaţie. Să treci strada, chiar şi pe trecere de pietoni şi pe verde, fără să te uiţi atent şi în dreapta dar şi în stânga de câteva ori e un gest de sinucidere. Normal, exagerez puţin. Dar şoferii noştri sunt sfinţi! Şi taximetriştii de la noi, la fel! Cei de aici sunt fie cu ceafa la fel de lată ca şi spatele (şi cam cât scaunul…), fie atât de mici încât nu le vezi capul. Dar nu de tetieră. Singura limbă cunoscută e rusa. Noroc că e oraşul mic.

În magazine nu am prea intrat. Într-un supermarket, să îmi iau apă. Şi am trecut printr-un magazin universal, gen Unirea din Bucureşti. Mult mai mic, bineînţeles. Şi am mai văzut încă unul similar. Amândouă aveau la parter aproape numai magazine de telefonie mobila. Au şi ei, cam toţi, telefoane. Şi când zic „cam toţi”, chiar asta înseamnă. Indiferent de cum erau îmbracaţi. Dar cred că a avea un telefon mobil nu mai e de mult un moft. E ceva absolut normal. Din câte am înţeles, au un venit mediu mai mare decât noi, lucru care poate explică şi preţurile mai mari ca la noi la multe produse. Nu şi la tigări sau băutură, în magazine. În restaurante, e altă poveste. Preţuri mult mai mari decât pe la noi, apropiate de Germania, să zicem. Oricum, mai mari chiar în comparaţie cu Polonia sau Ungaria.

 To be continued