Un drum dus-întors Timișoara – București. În total, 1200 kilometri, 18 ore. Aproape o zi! Chiar dacă pe unele porțiuni a mers cu mai mult de 100-120 km/h. Și dacă la dus, în vagonul de dormit, nu am simțit când trece timpul (n-am întâlnit pe cineva care să se plictisească în somn), la întoarcere, pe tren de zi, aveai impresia că nu mai ajungi odată acasă… Chiar dacă nu ai ce să reproșezi din punct de vedere al curățeniei (exceptând,…
Am scris săptămâna trecută pe Maibun.ro despre facturile în format electronic. Că sunt mai ușor de gestionat, că îți poți face mai ușor un buget… mai multe. Și că pot ajuta la protecția mediului. Dați un click pe link, ca să nu repet ce am scris acolo. Și iată ce am primit ieri, în poșta fizică, de la Enel (probabil ultimul lor plic către mine): E o hârtie mai groasă, în genul sugativei, dacă o mai țineți minte din copilărie. 🙂 Doar…
Nebunia media care a înconjurat tragedia din Dorobanţi (parcă pe acolo e Perla, nu?) a lăsat într-un con de umbră un alt eveniment la fel de dramatic petrecut în Craiova. Deşi ştirea a fost difuzată cel puţin de ProTV, acolo am văzut-o şi eu. Demenţa din stradă întrece orice limite. Ca şi inexistent, scandalul permiselor auto de la Piteşti nu reprezintă altceva decât un punct negru pe o hartă gri. Care ar fi problema? Acelaşi mod facil de a obţine permisul. De conducere, în acest caz. Nu ai nevoie de…
Aţi văzut ştirea asta, nu? Fără prea multe alte introduceri… Ăia care au filmat erau de ceva timp în maşina oprită. Şi chiar comentau că nu taie bine, că o să cadă copacul peste casă, că uite ce fraieri sunt Doreii de la Primărie. Ce nu înţeleg eu e altceva: cât de complicat era să iasă din maşină şi să se ducă să-i tragă de mânecă pe amărâţii ăia care poate că n-au nicio treabă cu tăiatul copacilor şi care…
Ante scriptum: Înainte să mă apuc să scriu pe blog, undeva prin mai 2011, singurul mod prin care credeam că poți să faci bani din blog e să ai banner-e afișate la tine pe site… La firma pentru care am lucrat anul trecut era cineva (de fapt, erau mai mulți, dar am în minte o singură persoana, mi-e mai ușor cu exercițiul de imaginație) care avea impresia că se pricepe la orice. La absolut orice. Nu existau limite. Și, probabil…
Nu cred că e cineva care să nu fi fost mișcat de imaginile din sud-estul țării, imaginile cu casele îngropate sub zăpadă… La o săptămână de la ultima ninsoare, casele alea sunt tot sub îngropate. Dar asta nu e nimic. Poate că astfel de ninsori nu vom mai avea prea curând. Dar verile vor fi din ce în ce mai calde. Tot sudul țării e în plin proces de deșertificare. Și pare ireversibil. Cel puțin pe termen scurt, nu există…
Uitați-vă la pozele de mai jos: Știți ce s-a întâmplat? Nu, chiar nu aveți cum… Pozele sunt facute vineri. Încă mai ningea în Timișoara. Drumurile principale fuseseră cât de cât curățate de zăpadă. În schimb alea secundare, printre blocuri, erau o capcană pentru orice mașină care se aventura pe acolo. Doar pe picioare mai aveai vreo șansă. Un grup de trei țigănuși (ei, nu chiar niște țânci, aveau undeva pe la cincisprezece ani) trăgeau după ei un cărucior în care puneau…