Cred că ar trebui să scriu cât mai repede leapșa asta, să nu uit… sunt din ce în ce mai departe de acele timpuri. Trecuse primul an (întreg) școlar în libertate. Scăpasem de uniforma aia ordinară, dintr-un material de o calitate atât de proastă încât nu puteam să îl ating, de cravata aia cu care ar fi trebuit să mă mândresc… Descoperisem Iron Maiden, Pink Floyd, Judas Priest. Începuse „Saved by the bell” și eu începusem să visez la următorii…
Politica, la fel ca orice altceva pe lumea asta, se învață. Adică nu-i ca și cum ai respira, să o faci din reflex. Ai nevoie de studii pentru asta. De educație. Clasa noastra politică, imediat după momentul ’89, putea să provină fie din țară (școliți după cărțile comuniste, nu neapărat de la Ștefan Gheorghiu), fie din exil. Pe aceștia din urmă i-am rănit într-un an mai rău decât au facut-o comuniștii 45. Dar hai să zicem că atunci nu eram pregătiți…
O povestire mai scurtă. Tot legată de o vizită din asta de top. Dar la care n-am fost martor. Una dintre cele mai mari strazi din oraş (tot despre Tîrgu Jiu e vorba) avea o pată. De culoare. Cum ajungi în oraş dinspre Petroşani, există un cartier ţigănesc. Noi aşa îi şi ziceam: “Ţigănie”. Erau străzi perpendiculare pe bulevardul principal… N-am intrat niciodată, copil fiind, acolo. Treceam pe lângă el în drum spre centru, dar de intrat… Never. Ei bine,…
Dacă ar fi avut curaj și determinare, românii ar fi scăpat de Ceaușescu încă de la începutul anilor ’80. Am realizat asta atunci când coloana oficială a dictatorului trecea prin Tîrgu Jiu. Bunicul meu a trebuit să meargă cu un portret de-al tovarășului pe stradă, să-l întâmpine. Mi s-a părut interesant (n-aveam nici zece ani și aveam ocazia să îl văd live pentru prima dată), așa ca am mers și eu. Toate bune și frumoase (sic!), am așteptat ceva până…
Nu, nu vorbesc de filmul lui Cristian Mungiu (pe care, de altfel, nici nu l-am văzut). Ci despre un deja-vu trăit astăzi. Da, astăzi 1 Ianuarie 2012… Am rămas fără curent. Greu de explicat de ce, dar o zonă destul de mare (doar suprafață, nu neapărat densitate a populației) a Timișoarei a rămas ”în pană” vreo 3 ore. Dincolo de inexplicabilul situației (că doar nu mergeau aparatele de aer condiționat și cred că în afară de televizoare sau instalațiile brăduleților, niciun…
Republica Populară Democrată Coreeană mi se pare cel mai sinistru loc de pe planeta asta. Poate nu am destulă informație și nu știu cum stă treaba prin Africa. De fapt, sunt convins că și acolo se moare de foame, de boli despre care nici măcar n-am auzit, din cauza conflictelor etnice/religioase/politice. Sunt convins că mulți dorm sub cerul liber. Iar dacă au ceva deasupra capului, atunci sunt, de cele mai multe ori, frunze… Dar Africa a rămas atât de mult…