Exerciţiul celor 22 de ani de libertate ne-a învăţat ceva: că nu mai avem nevoie de niciun “Tătuc” acolo sus, la conducere, care să aibă grijă de noi. Economia (aia albă, legală) a început să meargă singură. Nu trebuie să o strunească nimeni, ea funcţionează după cum îi spune piaţa. Nu mai suntem izolaţi, suntem legaţi prin mii şi mii de fire invizibile (sau chiar vizibile) de restul lumii. Am descoperit că tot ce ne trebuie este un mediu stabil,…
Listele electorale. Da, nu au mai fost actualizate de mult. De ani de zile, cică. O punem şi pe asta ca şi piatră de moară la gâtul guvernării anterioare. Las’ că vine guvernul nou şi le repară pe toate. După bunul plac şi după necesităţi. “Avem nevoie de mai puţini votanţi pe liste? Nicio problemă, se rezolvă!”. Şi mă gândesc că s-ar rezolva şi în cazul în care numărul lor ar trebui să crească… Dacă ne uităm pe declaraţiile de peste…
Am auzit știrea la radio și mi s-a părut foarte, foarte interesantă. Populația Statelor Unite ale Americii a atins numărul 314.159.265. La prima vedere, un număr ca toate numerele. Dar… e de fapt o valoare aproximată a lui π, multiplicată de o sută de ori. 3,1415926535897932384626433832795028841971… One hundred million π… Sursa foto: Wikipedia.
“And so, within seven months, I lost my father, my brother, and my mother. I am the only one who survived. This is what the Germans did to us, and these are things that should never be forgotten. On the other hand, we had our revenge: the survivors were able to raise magnificent families – among them myself. This is the revenge and the consolation.” – Zvi Kopolovich (Yad Vashem) Videoclipul de mai sus m-a impresionat mai puternic decât ar…
Nu cred că mai e o surpriză opțiunea mea politică. Nu-i prea greu să dai câteva click-uri pe tot ce am scris în ultimul timp. Și, ca să fiu sincer, nu simt nevoia să mă justific în fața nimănui. Nu merg să votez la acest referendum! Aș fi mers dacă mi-ar fi inspirat măcar un dram (sau chiar și-un gram) de încredere acțiunile celor care au început toată mizeria asta. Dar nu au făcut-o. Nici înainte și nici după momentul…
26 Decembrie 1989 – Euforia adusă de libertatea câștigată cu patru zile în urmă nu scăzuse în intensitate. Setea de răzbunare fusese (oarecum) potolită după ce Nicolae și Elena Ceaușescu fuseseră executați. Cu toate astea, au fost oameni care au sesizat că lucrurile nu mergeau pe calea cea bună. Cum s-a terminat? Manipulare grosolană, panicardă – oamenii au rămas în casă de frica „teroriștilor”. 12 Ianuarie 1990 – Zi de doliu național… Sute de mii de oameni. Scoaterea în afara…
Da, exagerez. Nu pot să compar România de azi cu universul absurd, kafkian… Dar pot să fiu perplex că în anul 2012, un prim-ministru, într-o țară lipsită de speranță și de bani, lipsită de străzi, de spitale, de școli, cu o agricultură practicată la fel ca în 1850 – și cred că trebuie să îți lipsească cu desăvârșire memoria să dai vina doar pe cei care au fost la guvernare în acești ultimi opt ani – își permite să vorbească…