Nu cred că mai e o surpriză opțiunea mea politică. Nu-i prea greu să dai câteva click-uri pe tot ce am scris în ultimul timp. Și, ca să fiu sincer, nu simt nevoia să mă justific în fața nimănui.

Nu merg să votez la acest referendum!

Aș fi mers dacă mi-ar fi inspirat măcar un dram (sau chiar și-un gram) de încredere acțiunile celor care au început toată mizeria asta. Dar nu au făcut-o. Nici înainte și nici după momentul suspendării. Nu pot să fiu părtaș la ceva ce nu are nici în clin și nici în mânecă cu ce cred eu că înseamnă un sistem democratic. N-am de ce să pun umărul la venirea la putere (înainte de termen) a unora la care mă uit cu dispreț. E problema voastră, să vină ai voștri să vă voteze. Din păcate, or să vină și alții, prea supărați ca să realizeze cum se împarte vina.

Și n-am nevoie de demagogia ieftină prin care mă chemați la vot. N-are nicio legătură cu Revoluția (ar fi chiar culmea…), nici cu importanța votului meu. Vreți doar o legitimare a acțiunilor voastre. Ei bine, nu o veți avea. Nu din partea mea, cel puțin!

Sursa foto: aici.