Viitorul e imprevizbil. Poți, în unele limite, să faci prognoze sau previziuni. Ca la meteo. Dar șanse să aibă o acuratețe apropiată de certitudine sunt puține. Așa că nu m-aș arunca să declar pe nimeni câștigător al marelui premiu ”Învingător al motorului cu combustie internă”…

Ultimele zile au adus foarte multe discuții despre vehiculele propulsate electric. A scris Mircea Meșter despre Opel Ampera, a scris și Adrian Mihălțianu despre BMW i8, oameni din domeniu, care știu ce spun și ce scriu. Mașini SciFi, fără îndoială. A mai scris și Radu Dumitru despre Renault ZOE, și el bine documentat.  (E inginer, deh…) Și asta ca să iau în calcul doar ultimele două luni. Ai putea spune că e o ofensivă națională. Și, dacă am fi Statele Unite, n-ar fi o idee rea. Dar suntem România. Și atunci, și ce spune Dan are foarte mult sens. (Să mergeți pe linkuri, chiar sunt articole interesante!)

Și e foarte interesantă și tehnologia Toyota de pe autoturismele Hybrid! Poate cea mai bună idee, dacă acumulatoarele care deservesc motoarele electrice s-ar încărca doar în acest fel. Pentru că, dacă mă gândesc la Timișoara, eu nu știu nicio priză publică (sau contra cost) pentru mașini electrice. În parcarea subterană a blocului meu există doar prize pentru alimentarea porților electrice. Poate or mai fi, dar nu le-am văzut eu. Dar chiar și așa, vorbim de 10% dintre mașinile celor care locuiesc în bloc, restul sunt afară, în parcarea aflată sub cerul liber. Fără nicio priză. Ce faci, tragi cablu până la mașină? Și am înțeles că nu-i suficient să tragi doar un cablu, direct de la priză normală, din casă, ca și cum ai băga televizorul. Mai ai nevoie de adaptoare. Bine, vin cu mașina, nu-i vorba de un extracost, dar trebuie să-l cari și pe ăla cu tine. Și tot mai ai nevoie de o priză cu un anumit amperaj! N-am înțeles de ce nu au ales soluția „plug&play”, fără o mie de alți „intermediari”. Bagi direct mașina în priză, având totul incapsulat sub capotă. Sau unde o fi cazul.  Nu vorbim de autonomie. Sau vorbim, dar dacă mașinile sunt folosite preponderent în oraș și dacă nu ești angajat al unei companii de distribuție sau curierat, ar trebui să îți ajungă! (Tesla nu face parte din discuția de mai sus, să ne înțelegem! E din alt film!)

A, și despre preț chiar nu are rost să vorbim. Pentru oraș mi-aș alege, oricât de mare fan Greenpeace aș fi, (în condițiile actualului venit, nu vorbim acum „ipotetic”, că așa mi-aș lua Tesla!) un autoturism mic, cu un consum la fel de mic, pe benzină. Pentru că, și în condiții de full-option, aș plăti undeva la jumătate din prețul unui autoturism electric. La hibrizi parcă e un pic mai bine…

Totuși, imaginați-vă cum ar fi ca, pe lângă laptop, telefon, ceas și mai știu eu ce alt device flămând după curent, să mai fie nevoie să-ți lași și mașina peste noapte la încărcat. Și asta dacă ai priza necesară!

O alternativă ar fi vehiculele propulsate de motoare bazate pe hidrogen. Dar și aici costurile sunt imense. Chiar dacă Linde a inaugurat prima linie de producție destinată stațiilor de alimentare cu hidrogen lichid, asta nu înseamnă că vom asista la o explozie de astfel de modele în industrie. Iar costurile Linde (știu că au lucrat și cu BMW sau Daimler la motoare) sunt imense (nici măcar nu au fost dezvăluite). Viitor există și pentru hidrogen, nimeni nu-i nebun să investească într-o tehnologie care n-are nicio șansă să fie și profitabilă pentru producător, nu doar prietenoasă cu mediul.

“The question is: Will the industry move towards hydrogen fuel cells or electric vehicles? And we think for the foreseeable future, 10 to 20 years, electric vehicles make more sense for the total cost of ownership” Arndt Ellinghorst. (Sursa citatului: autonews.com)

Deci ar mai fi de trecut vreo două decenii… Oricum, știu că cea mai mare problemă e legată nu de motoare, ci de transportul hidrogenului lichid către stațiile de alimentare. Și ar mai fi și costurile deloc neglijabile în obținerea hidrogenului… Dar sunt și știri foarte bune: în Germania s-a deschis prima stație de alimentare cu hidrogen, situată pe autostradă!

Oricum am privi, rămânem cu o certitudine: nimeni nu a descoperit încă perpetuum mobile. Deci energia (fie aia care ajunge în priză, fie cea necesară procesului de obținere a hidrogenului lichid) trebuie cumva obținută. Așa că, dacă nu mai vine pe țeava de eșapament, vine pe coșurile centralelor electrice. Poluarea. Că văd că nu prea mai riscă nimeni în lumea civilizată să ridice noi centrale nucleare. Și nu suntem în SimCity, să avem energiile alternative à portée de main…

Oare cât de poluant e procesul de fabricație a unei biciclete?

(Foto: www.freeimages.com –  Image license agreement)