Mai avem loc pe această planetă? Când eram în școala generală, am citit prin cartea de geografie că, dacă aduni întreaga populație a globului (pe atunci eram mai puțini, vreo cinci miliarde și ceva…) la un loc și așezi om lângă om, ocupi o suprafață cam cât Belgia. Acum suntem cu aproape cincizeci de procente mai mulți, am avea nevoie de o țară mai mare. Hai să zicem că ne trebuie tot Benelux-ul…
La o primă vedere, nu-i mult. Dar, dacă stai să te gândești că sunt zone nelocuibile (deșert, zone înghețate, altitudini prea mari), nu prea ai cum să-i împarți atât de ușor. Ajungi la zone supra-aglomerate, cum sunt multe orașe în prezent. În Europa, asta nu e o problemă. Am văzut cum arată zonele metropolitane ale câtorva mari oraşe de pe acest continent şi pot să spun că, în orice secundă, mi-aş dori să locuiesc acolo.

Dar ce faci când aglomeraţia urbană ia forma bidonville-urilor şi generează condiţii de trai inumane? Şi posibile focare de violenţă, nesupunere, crimă organizată. Dar şi boli. Sărăcia de acolo nu poate fi măsurată… Şi ce faci cand va începe migraţia determinată de foamete? De lipsa apei? De disperare?

Da! Planeta are loc pentru noi toţi. Încă mai are. Şi hrană. Şi apă. Dar nu pentru mult timp…

Iar noi creştem. Şi creştem. Şi creştem…

Sursa foto: aici.