Așa-i că v-am plictisit destul cu amintiri? (Hai, că merge la fix ce am pus în link!) Nu de alta, dar cât mai poți să scrii din trecut? Da, au fost meciuri frumoase, au fost înfrângeri care ne-au lăsat cu lacrimi în ochi, am plâns și la victorii, dar cândva tot ajungeam la capătul sacului, că, că doar nu e o gaură neagră. Ne trebuie povești noi. Și, să fiu complet sincer cu voi, până ieri n-aș fi avut ce…
(Textul mi-a fost reclamat și dat jos de pe Facebook pentru „hate speech”, deși nu e altceva decât transpunerea în cuvinte a unor fapte probate, recunoscute internațional, chiar de autorități statale – SUA, țări ale UE, țări democratice, dar și foste republici sovietice. Nu mă miră asta, după ce am citit că mailurile parlamentarilor s-au umplut cu tot felul de amenințări legate de discursul lui Zelenski din Parlamentul României – astăzi, 4 aprilie. Știm ce bani s-au băgat de la…
Nu am vrut să stric titlul inițial al filmului lui Steve Martin (mă gândesc că l-ați văzut, e destul de vechi), deși ar fi mers mai bine „Stories”, Că eu am mai multe despre orașul acesta. Los Angeles a fost ultimul pe listă. O listă scurtă, dar am eu sentimentul că nu au intrat zilele în sac. Și viza e pe încă nouă ani de acum încolo. așa că e destul timp să o și scoată până atunci. Și sper…
Sunt treizeci de ani de la Revoluție. Treizeci de ani de democrație, măcar teoretică și garantată de Constituție. Și în toți acești ani, în loc să facă orice e posibil să întărească încrederea în instituțiile democratic alese (centrale sau locale), clasa politică a făcut exact pe dos. Populația, cu mici excepții, are încredere în biserică, în armată, în orice, dar nu în parlament, nu în guvern, nu în primari sau consilii locale. Pentru marea masă a votanților (a posibilului electorat,…
Hawaii. Acum doi ani, în noiembrie 2019, înainte să urcăm în avionul spre București pentru a ajunge la interviul pentru viză de la Ambasada Statelor Unite, o vizită în cel de-al cincizecilea stat mi s-ar fi părut doar un vis frumos. Dar la coborârea din avion, lucrurile au stat complet diferit. Și asta doar pentru că întâmplarea a făcut ca Tarom (Thank you, by the way!) să-mi schimbe locul inițial cu un altul și să mă așeze lângă unul dintre…
Că tot mi-am adus aminte… Acum mulți ani, nu era nici măcar a doua jumătate a anilor nouăzeci, mergeam la yoga. La Târgu-Jiu, la Casa de Cultură a Sindicatelor (nu râdeți!), se făceau prin sălile de acolo cursuri de yoga. Aveam ceva manuale, niște hârtii foarte prost fotocopiate dintr-o carte probabil, cu poziții (posturi se cheamă, cu accent pe „u”, da?!). Făceam și acolo, dar trebuia să facem și acasă, că nu ajungea doar cursul cu profesorul. Mentorul. Ceva. Ai mei…
E cam timpul să închid acest mic serial. Evident, cu o concluzie. A mea, la fel de evident… Nu sunt un pretențios. Sau sunt, dar nu sunt snob, arivisit sau vreo mironosiță. Am stat în căminele Complexului Studențesc din Timișoara vreme de patru ani, și singur (un timp) în cameră, și cu încă un coleg, dar și în patru sau chiar cinci, când aveam „chiriași” peste noapte/săptămână etc. Dacă ați trăit o astfel de experiență anterior anului 2000, nu prea…