Romania nu are traditie in nicio industrie. N-am avut hanse si nici bresle, n-am inventat tiparul, n-am facut vinuri nobile sau branzeturi fine, n-am facut ceasuri si nici paste… noi n-am prea facut nimic care sa fie recunoscut, cu usurinta, ca fiind: Made in Romania. 

Dar acum avem o mare sansa, cel putin pe termen mediu. Si tine numai si numai de noi sa ne folosim de ea.

Cam tot ce inseamna industrie “automotive” in Europa are evidenta tendinta de a parasi occidentul. Costurile relocarii in Asia sunt ridicate si nimeni nu e incantat sa mearga in Kazahstan sau in Mongolia. Dincolo de aceste costuri, riscul de tara creste pe masura ce inaintezi spre interiorul Asiei. China e o super-putere, intradevar, si are o capacitate de productie imensa si la costuri incomparabile cu cele de pe vechiul continent, dar va fi in curand evitata pentru ca au uratul obicei sa fure know-how-ul si apoi sa faca ei o replica a fiecarei marci europene. Japonia si Coreea de Sud, in schimb, vin ele cu fabricile aici, pentru a scapa de taxele de import impuse de tarile europene.

Si atunci, raman cateva posibilitati: tarile Europei de Est si Turcia. Polonia, Cehia si (poate mai putin) Ungaria nu mai reprezinta o atractie. Costurile incep sa creasca si in aceste tari, pe masura ce integrarea cuprinde toate domeniile. Turcia are destule probleme si, din cate citesc, o sa mai aiba una majora: se indreapta spre Islam. Cine ar mai fi? Pai e simplu: Rusia, Ucraina, Bulgaria si… Romania. Nu stiu cum sta treaba cu primele trei dar, pentru moment, sunt convins ca nu are nimeni planuri pentru investitii masive in aceste tari.

Ramane… Romania!

Cand vorbesc de automotive, nu ma refer stricto sensu la marii producatori mondiali de autoturisme. Vorbesc si de tot ce inseamna industria auto pe orizontala – mult mai importanta decat “asamblatorii” finali. Romania are doua zone prielnice aceste industrii (in care deja activeaza zeci de companii):  Timis-Arad-Bihor si Oltenia-Muntenia. Zona de vest lucreaza pentru aproape toti producatorii europeni si asiatici. De la software la componente gata de instalare in autoturism. Pitestiul si Craiova au deja doua fabrici cu nume mondial. Nu stiu daca sunt si furnizori in zona; banuiesc ca da. Mai ales ca am citit azi o stire despre un alt nume german care investeste in Romania. Cred ca Moldova si Dobrogea ar trebui sa fie si ele mai prezente pe harta aceasta (mai ales Dobrogea / Constanta – transportul maritim ramane, in continuare, cel mai ieftin) pentru echilibru. Mai ales ca cele doua zone mentionate nu se mai pot dezvolta, lipsa resurselor umane fiind principalul motiv al vitezei reduse cu care se mai investeste ceva (cel putin in Vestul tarii, cam asta e situatia).

Mi-ar placea sa mai fie macar un producator auto din primii cinci la nivel mondial! Dar chiar si fara prezenta lui, de la anvelope sau parbrize si pana la componente mai sofisticate (computere de bord, airbag-uri, clustere, instalatii de navigare), toate pot fi produse local. Sau macar asamblate. Valoarea adaugata o sa vina (si) de la noi!

Criza mondiala a reprezentat o un ajutor nesperat pentru noi. In timp ce stocurile masinilor produse in alte parti cresteau de la o zi la alta, negasind cumparatori, o uzina din Romania lucra non-stop si la maxima capacitate pentru ca nu mai putea sa-si onoreze comenzile. Lumea se schimba. Se indreapta spre optiuni mai ieftine la achizitie, spre costuri de intretinere cat mai mici, motoare sub doi litri. Masini capabile de performante doar in aria costurilor. De ce? Pentru ca, dupa mai bine de 100 de ani de automobil, masina devine o simpla unealta. Un mijloc. Nu un scop in sine. Vrem sa fie sigure, sa consume putin. Nu mai vrea nimeni (ma rog, 90%) sa aiba o masina care sa “rupa gura targului”, atat timp cat singura utilitate a ei e sa te duca si sa te aduca de la munca. Pragmatismul german devine singura solutie pentru depasirea crizei. Si cred ca, odata iesita din nebunia consumului, lumea contemporana va adopta acest stil de viata si pe viitor, indiferent de conditiile economice.

Cererea de masini relativ ieftine ramane ridicata. E un semn bun. Investitiile din aceasta industrie se indreapta spre Romania. E un semn si mai bun! Nu ne ramane de facut altceva decat sa profitam la maximum de aceste oportunitati!