Ma lasa rece majoritatea discutiilor din politica romaneasca. Ma intereseaza ce se intampla in plan local, constient fiind ca asta trebuie sa insemne descentralizare si autonomie locala: sa ne lase sa ne orientam singuri, fiecare regiune in functie de specificul sau, de afinitatile nascute din istorie, de relief si de alte criterii.  Statul sa asigure cadrul legal, sa il puna in aplicare, sa imi protejeze drepturile si cam atat. Nu vreau sa se implice in activitati economice fiindca stiu ca e cel mai prost gestionar! Sa ii lase pe aia care chiar simt ce inseamna proprietatea privata. Proprietatea statului e o utopie!

Sa revin… ca am luat-o prea mult pe aratura!

Nu ma implic prea mult, imi ajung momentele in care trebuie sa votez. Stiu cine-i premier, cine-s cei ce conduc cele mai importante ministere si cine-s liderii principalelor partide politice de la noi. Nu sunt un om caruia sa ii faca o prea buna impresie actualul spectru politic romanesc, de la stanga la dreapta!

Dar nici cel din trecut!

Si atunci, sa nu ii iau la tinta (si sa arunc in ei cu… orice!) pe astia de au uitat ca au fost la putere si acum dau lectii despre ce trebuie facut? Pai n-ati fost, domnilor politicieni, deja de vreo doua ori, acolo sus? La Palatul Victoria sau la Cotroceni?

Vreti sa va cred pe cuvant ca de data asta o sa faceti mai bine? Nu, nu pot sa o fac!