Am vazut in dimineata asta o stire care m-a pus pe ganduri. Dar sentimentele incercate au fost bipolare: intre admiratie pentru copilul acela, care incerca sa se rupa prin munca din mizeria crunta in care traia si repros pentru ca dadea astfel cu piciorul unei sanse mai bune, prin educatie.
Dar daca te uiti la povestea lui, sfarsesti prin a-i da dreptate. Singurii bani adusi in casa sunt cei pe care tatal sau abia ii strange, muncind cu ziua. Si trebuie sa ii ajunga pentru prea multi. Mai are inca opt frati. A muncit toata vara, undeva la o stana.
Iar acum a disparut de acasa, pentru ca nu mai vrea sa mearga la scoala. Ar trebui sa inceapa clasa a VIII-a.
Povestea e trista. Dar, trecand peste drama acestui copil,  mie mi-a ridicat doua semne mari de intrebare…

Din cate stiu, legea specifica varsta minima de la care minorul poate sa desfasoare o activitate. Probabil ca se refera la activitate bazata pe contract, dar poate ar trebui sa isi extinda aplicabilitatea. Copilul ala are doar 13 ani! Nu am nici cea mai mica indoiala ca nu i-a fost usoara munca de peste vara. De ce permitem asa ceva? Parintii copilului, sunt convins, n-au de unde sa cunoasca legea. Dar reporterii ProTV ar trebui sa o stie! Si sa transmita acest mesaj!
A doua intrebare pe care mi-am pus-o a fost legata de ceea ce a facut copilul ala cu banii: si-a luat (e drept, pe langa bicicleta) un telefon mobil!
In conditiile in care abia supravietuiesti, ce anume te poate determina sa-ti cumperi un telefon mobil???