1 Decembrie 1995 – „Bună seara România, Bună seara București!” erau cuvintele cu care Andreea Esca, la ale cărei știri mă uit chiar în acest moment, lansa canalul ProTV la nivel național. Momentul de start al televiziunilor din țara noastră. Tot ce a fost până atunci, inclusiv (sau mai ales) TVR, poate fi ignorat. Nu ridic osanale spre curtea lui Adrian Sârbu, stați liniștiți. E doar o părere.

Poate vârsta să fi fost de vină, poate faptul că orice comparație lipsea pe atunci… nu știu. Dar mi se păreau mult mai bune toate posturile românești. E drept că nici nu erau multe.  Nu tu manele, nu tu producții românești de toată jena, nu tu știri sportive doar cu Gigi, nu tu filme atât de proaste încât te întrebi cu ce ai greșit de primești așa ceva, nu tu gunoaie promovate în prime-time, nu tu fufe semi-dezbrăcate la ore accesibile copiilor. S-au schimbat multe în televiziune și, din păcate, s-au schimbat în rău. Un singur lucru a rămas cert: poziția de lider a ProTV-ului.

Dar, pentru mine, cel mai bun barometru al calității posturilor TV e altul. Înainte vreme obișnuiam să aranjez frumos canalele, după țara din care emiteau și apoi după specializarea lui. Apoi, doar după specializare, nu mai conta atât de mult țara. Mai târziu, puneam doar primele 10 într-o ordine cât de cât… Cât de cât. Ajunge. Și mai știam încă zece canale pe unde sunt, fără să mă chinui să îmi reamintesc.

Astăzi, cum vin de la mama lor, așa rămân. Niciun efort să le mai aranjez. Niciun efort să le mai știu pe unde sunt. Au mai rămas trei canale pe care le găsesc fără să bâjbâi. Și alea sunt pe undeva pe butoanele de la 1 la 9.

Sau poate doar mi-am pierdut eu interesul…

http://www.youtube.com/watch?v=onFmwbpG68I

Sursa foto: aici.