Am stat mult pe gânduri să mă decid ce jucărie să primesc de ziua mea (surprise!). Știam ce vreau, dar aria era atât de extinsă, încât mi-a fost destul de greu să mă decid.

Acum, că am făcut-o, mi se pare cea mai buna decizie luată – pe nișa asta, clar!

Voiam un tracker bun și în sală, bun și afară, să știe și hărți, să fie și autonom cât de cât, să arate bine, să nu fie gros, să nu fie mare (nu-s vreun skanderberger sau care o fi numele sportivului care practică sportul ăsta – paranteză foarte lungă, cică sportului i se spune așa la noi de la preluarea greșită a poreclei în limba turcă a unui general albanez, Gjergj Kastrioti, numit Iskender Bey – Guvernatorul Iskander/Alexandru, general care avea o forță incredibilă în braț – braț fier), să pot să-l port și fără telefon lângă mine. Mi-ar fi plăcut să detecteze singur tipul de mișcare fizică, așa cum o face parțial și Apple Watch, dar nu era un punct sine qua non.

Deci criterii multiple, greu de pus toate în același ceas.

Am luat multe în considerate: Casio, Fitbit, Suunto, Polar, Garmin. Stai, că nu e așa simplu, chiar dacă pare. Da, sunt cinci branduri, dar fiecare are cel puțin trei modele de luat în calcul. Le-am întors pe toate părție (e-întors, că eram în lockdown), am citit tone de review-uri, dar cum să zic, nu mă face nimeni pe mine din vorbe! Am mai și întrebat în stânga și în dreapta… În final, am ales un câștigător.

Garmin Fenix 6S Sapphire Carbon Grey!

Cum acesta nu e un review propriu-zis, ci mai mult un customer experience, subiectivismul poate atinge cote alarmante. Ah, și nici post plătit nu e (Alo, Garmin?), doar ca să știți.

Ce îmi place cel mai mult? Nu îl simți pe mână. Am mers pe varianta S (s stands for small size) nu doar din considerente de dimensiune/diametru – 42mm 6S, 47 6, 51 6X, ci și pentru greutate. Deși treizeci de grame, un espresso, par puține, la alergat le simți pe mână.

Geamul e safir, am ales special sticla aceasta, că nu mi-a plăcut ideea de a pune ceva protecție peste, deși ceasul acesta nu e pentru ieșit în oraș, e un ceas pe care îl iei ca partener de încredere când ai chef să urci munții fără griji. Și activitatea asta poate însemna și loviri accidentale de crengi, pietre etc. Încă nu am ajuns până acolo, dar sper să îl duc și în teste mai complexe pe munte. De plimbat, l-am plimbat un pic, dar nu cine știe ce. Așa, light de tot, vreo trei ore. Cum ziceam mai sus, voiam hărți pe el, nu că m-aș aventura pe undeva fără telefon, dar mai știi care baterie se duce prima? Are și hărțile cu pârtiile de schi, chestie care m-a intrigat cel mai tare și vreau neapărat să văd asta! Compas (bun când mă uitam după Starlink-urile lui Elon Musk) și o grămadă de activități presetate. Eu am testat running, hiking și, la greu, bike.

Ecranul e vizibil fără să fie iluminat și seamăna un pic cu versiunea II a Pebble. Adică nu e un ecran state of the art, dar îl citești cu ușurință, dintr-o privire. Și cred că acest lucru e cel mai important pentru un ceas ca Fenix. Poți să customizezi afișajul, cred că poți și să faci tu ceva acolo, dar eu am ales afișajul din fotografie și nu l-am mai schimbat de atunci. Că nu a mai fost cazul.

Nu are touchscreen. Pentru un smartwatch, e un minus mare. Doar că… mie îmi place chestia asta. Faci totul din butoane, îți ia ceva timp să te obișnuiești cu ele, adică să le folosești. Sunt foarte înguste (cel puțin pe 6S), așa că nu le poți declanșa accidental.

Bateria ține cam trei zile, cu măcar trei ore de GPS pornit. Am pus și muzică pe el, sincronizând Spotify, dar l-am folosit drept player de muzică doar ca să testez opțiunea. Deci nu pot să vă zic cât de mult îi mai scade din baterie. Opțiunea e și pe la alții, e chiar utilă, dacă ieși un pic la alergat și nu vrei să mai cari și telefonul după tine.

La fel și hărțile, testate o singură dată, și probabil „life saving” în anumite condiții, condiții pe care nu prea vreau să le experimentez. Se mișcă destul de greu (hei, nu e telefon sau aparat GPS, oricum mi se pare SF să poți naviga de pe ceas, independent de orice alt device), aici poate ar ajuta un ecrat tactil.

Vreau să văd cum se măsoară și înotul, mai ales că are ambele opțiuni: indoor and outdoor. La înotat afară e mai simplu să-ți facă un calcul, chiar sunt curios de bazin închis. Doar că, date fiind împrejurările, nu am avut cum să-l scufund.

Unde pot să-i confirm calitățile? La pedalat! L-am testat la greu pe bicicletă. Prin pădure, deci cumva ecranată funcția GPS, n-a dat nicio eroare. Oricum, se conectează rapid la sateliți, nu am văzut să aibă timpi morți sau zone neacoperite. În zone din oraș, la fel, chiar dacă zonele cu clădiri mai înalte pot afecta recepția. Pe asfalt e relevantă și viteza, am văzut că-i destul de precis și acolo. Îmi place și că face o mulțime de calcule, comparații, statistici. Cred că e mult mai util pentru un sportiv de performanță, eu sunt cel mult amator.

Ce-l mai ridică pe podium? Nu pune pași aiurea. La alte brățări/ceasuri, chiar cu pretenții, mișcam mâna și aveam pași. Ei, aici până fac norma zilnică (și nu o ating tot timpul), am de umblat. E foarte precis și la urcat trepte, numără perfect etajele. Chestii mărunte la prima vedere, dar importante, că nu faci mișcare dând clickuri cu mouse-ul.

Are notificări la un nivel de bază, dar te ajută. Din nou, ceasul nu e unul smart, ci e un GPS tracker cu opțiuni de smart, principala lui funcție, aceea de calculator al activității fizice, îndeplinindu-o cu mare succes. Și, în plus, dar asta nu e doar o calitate a lui, un ceas de genul te îndeamnă tot timpul la mișcare. „Ai făcut azi numărul de pași? Nu? Ia, du-te tu și du gunoiul, că mai faci câteva zeci, poate o sută. Mai fă un pic de mișcare și până la bucătărie, mai bea un pahar de apă.”. Se găsesc multe de făcut.

Pe scurt, cam asta am putut să pun deoparte după o lună jumătate de când îl am. Surprinzător, am reușit să nu-l „retușez” nicicum, deși sunt specialist la asta, mereu mă ating de pereți, de uși, de orice. Țin minte și acum când mi-am atins Apple Watch-ul (ediția princeps) de un raft într-un magazin și, deși a fost o linie mică, aproape invizibilă, pe o latură, am avut senzația că am lăsat jumătate de ceas acolo. Plus disconfortul psihic că-l știam zgâriat. (Damn you, OCD!) Bine, și Fenixul l-am atins de câteva ori, dar văd că e în stare perfectă. Deci încă un plus.

Și știi cum îți dai seama că, dincolo de toate graficele de pe mobil/laptop, ai făcut alegerea cea mai bună? E simplu. Sunt mai bine de patruzeci de zile de când îl am și, cu toate că am un sertar plin de alte ceasuri încât să iau unul diferit în fiecare din zilele astea patruzeci – mă rog, unele nu mai au baterie, deci le-aș fi luat doar pentru aspectul estetic, pe ăsta nu l-am mai dat jos de la mână. Ad litteram! Cu excepția reprizelor de câte două ore, când statea la încărcat, ceasul a stat lipit de mine ca timbrul de scrisoare.