Nu că aş vrea să mă iau de inteligenţa unor reporteri TV (sunt prea multe dovezi că n-am de ce să o fac), dar sunt şocat de prea multe ori de câte o întrebare de a lor. Bine, ei respectă anumite tipare. Iar eu, fără studii în domeniu, ar cam trebui să mă abţin. Numai că, remarca mea nu are nicio legătură cu jurnalismul. Are cu logica…

Cum să întrebi pe cineva care e acuzat (sau doar cercetat) de fapte de natură penală (în speţă, infracţiuni economice), ce crede despre toate astea şi dacă se consideră vinovat.

Păi ce Dumnezeu să-ţi spună? Că “DA!”???  Că se bucură că a fost prins, că aşa s-au limitat proporţiile jafului? Că le mulţumeşte organelor de urmărire pentru profesionalism? Că așteaptă o pedeapsă pe măsură?

Întrebarea asta e la fel de stupidă ca cea pe care (probabil) tot reporterii ăia o aruncă la plictiseală sau în lipsă de altceva celor care sunt încă în şoc şi nu realizează că le-a murit cineva drag: “Şi? Ce simţiţi acum când…”

Simt că aş arunca televizorul pe geam! Doar că ştiu că nu sunteţi şi voi înăuntru şi că l-aş arunca degeaba. Şi mai am şi o baghetă magică şi pot scăpa uşor de voi! Trebuie doar să fiu sigur că schimb la timp bateriile!

Cartoon Network, here I come! 

Sursa foto: aici.