De fiecare data cand intru intr-un magazin de jucarii, ma transform. Si daca vorbesc de un Toys’R’Us de pe alte meleaguri, acolo e deja metafizica! Bine, n-am nicio indoiala ca nu sunt singurul adult care pateste asa ceva. Magazinele astea sunt facute sa-ti ia mintile! Cred ca nici copiii nu sunt atat de fascinati ca mine (… exagerez un pic)!

Stau si ma uit la rafturile supra incarcate de cutii… si imi aduc aminte de jucariile pe care le-am primit eu cand eram mic. N-am dus lipsa de ele. Dar posibilitatea de a alege era foarte restrictionata! Cele telecomandate nu erau chiar telecomandate, ci doar conduse printr-un cablu. Nici prin Vest nu erau asa, stiu ca ma uitam in Otto sau Neckermann si majoritatea erau doar electrice, fara posibilitatea de a le manevra de la distanta. Iar cele telecomandate “Over the air” aveau niste preturi…! Nu era chiar atat de la indemana tehnologia. Am avut un tanc, un elicopter si ceva vehicul spatial aduse de mama mea din URSS. In Romania n-am vazut. Acelea au fost singurele care se puteau incadra la grupa de jucarii “inteligente”. Restul erau doar electrice. Dar si ele erau o raritate. Tara de origine, ca si acum: China!

Mai erau cateva machete de avioane (cele mai multe, rusesti sau cehoslovace – nu se despartisera) pe care trebuia sa le construiesti singur. Lipiciul era execrabil, cred ca ceva diluant care topea plasticul. Tot acelasi miros are si azi, doar ca e un pic mai bun. Chiar si fara prea multe abdtibilduri, imitau destul de bine realitatea. Dar erau foarte putine modele si, odata construite, nu te prea puteai bucura de ele. Erau mult prea fragile. Apoi, erau machetele deja construite. Erau mici, dar puteai sa te joci cu ele fara grija ca o sa le rupi. Iti faceai un aeroport din piesele alea colorate ce se imbinau cand le apasai cu piciorul. O imitatie jalnica a LEGO. Ca de micile caramizi originale, nici vorba!  Masinute de fier nu erau. Sau nu cele gen “MatchBox”. Erau unele mai mari, din tabla, dar fara suspensii. Aproape toate aveau un mecanism care facea un zgomot infernal. In schimb, erau o gramada de jucarii pe care le puteai foarte usor sa le folosesti ca sa le scoti ochii (la propriu) prietenilor! Sabii, buzdugane, pistoale cu bile, arbalete… Nici nu le mai tin minte! Oricum, strangeam cutii intregi in camara! Nu voiam sa le arunc, nici macar atunci cand deveneau inutilizabile! Tot mai faceam ceva cu ele! Tancul ala de la rusi, l-am tinut pana am plecat la facultate… Chiar era o jucarie reusita! Indienii, cowboy-ii si soldatii din plastic formau armatele jocurilor noastre de strategie “turn by turn”!

Si cel mai greu de gasit atunci: trenuletul electric! Era aproape imposibil sa gasesti asa ceva pe piata! N-am inteles de ce nici macar jucarii nu puteam sa importam.

Astazi, daca as fi copil, cred ca as lua-o razna! Sute de feluri de avioane, elicoptere, masinute, vaporase, submarine, figurine, trenulete! Toate ghidate de la distanta, prin unde radio. Zeci de modele de LEGO! In orice magazin ajungi, e un adevarat Paradis!

Dar toate astea sunt acum la concurenta cu INTERNETUL! Si pierd. Copilaria ajunge sa fie traita on-line…

Sursa foto: aici.