Politica, la fel ca orice altceva pe lumea asta, se învață. Adică nu-i ca și cum ai respira, să o faci din reflex. Ai nevoie de studii pentru asta. De educație. Clasa noastra politică, imediat după momentul ’89, putea să provină fie din țară (școliți după cărțile comuniste, nu neapărat de la Ștefan Gheorghiu), fie din exil. Pe aceștia din urmă i-am rănit într-un an mai rău decât au facut-o comuniștii 45. Dar hai să zicem că atunci nu eram pregătiți…
Am dreptul să îmi aleg unde să lucrez, unde să locuiesc în interiorul acestei țări. Am dreptul să ies din țară în orice moment. Să rămân acolo, afară, dacă vreau. Am opțiuni. Poate mulți nu le au. Sunt 22 de ani de libertate de expresie. Indiferent de modul în care o faci, nu te mai pedepseşte nimeni. N-am auzit de nimeni să mai sape la vreun canal. Facebook, Twitter, bloguri personale, forumuri. Pe stradă, la birou, în metrou, oriunde… Nici măcar…
Pe platforma de la ultimul nivel al Main Tower , la peste 200 metri înălțime, unde vin aproape toți turiștii care ajung in Frankfurt și echipele mobile ale canalelor de știri germane, se mai înalță o construcție. E o antenă radio și meteo, probabil. Nu se poate vedea în poza asta de pe Wikipedia, unghiul ales lasă în afara cadrului mâzgălelile, dar antena e plină de mesaje. Scrise cu marker-ul, zgâriate cu cheia sau cu altceva, poți să regăsești multe din limbile…
Se pot bloca telefoanele mobile furate. Așa e, știrea asta nu ne prezintă nicio noutate. E evident că tehnologia operatorilor de telefonie mobilă le-ar permite, fără prea mare greutate să le transforme în cărămizi. Dar nu de ieri, de azi. Cu vreo cinci ani în urmă îmi povestea cineva următoarea chestie… Și-a cumpărat un telefon destul de scump pentru vremea aia. Un Nokia nu mai știu de care. Încântat până peste poate de achiziție. La preț de magazin, cu abonament,…
O povestire mai scurtă. Tot legată de o vizită din asta de top. Dar la care n-am fost martor. Una dintre cele mai mari strazi din oraş (tot despre Tîrgu Jiu e vorba) avea o pată. De culoare. Cum ajungi în oraş dinspre Petroşani, există un cartier ţigănesc. Noi aşa îi şi ziceam: “Ţigănie”. Erau străzi perpendiculare pe bulevardul principal… N-am intrat niciodată, copil fiind, acolo. Treceam pe lângă el în drum spre centru, dar de intrat… Never. Ei bine,…
Ne plângem ca sporul natural e negativ, că îmbătrâneşte populaţia, că… bla, bla! De ce? Ia uitaţi-vă cât de prolific e tineretul de astăzi! Staţi puţin. Am greşit! Ăsta nu-i tineret, aştia-s copii! Copii care vor creşte alţi copii. Şi noi eram oripilaţi de Hitler-Jugend… Nu ştiu de ce, dar cred că-i mult mai uşor să iei o viaţă decât să dăruieşti una la vârsta aia.
Republica Populară Democrată Coreeană mi se pare cel mai sinistru loc de pe planeta asta. Poate nu am destulă informație și nu știu cum stă treaba prin Africa. De fapt, sunt convins că și acolo se moare de foame, de boli despre care nici măcar n-am auzit, din cauza conflictelor etnice/religioase/politice. Sunt convins că mulți dorm sub cerul liber. Iar dacă au ceva deasupra capului, atunci sunt, de cele mai multe ori, frunze… Dar Africa a rămas atât de mult…