În acest moment, nu mai e o noutate faptul că Traian Băsescu e suspendat. Ce o să fie, o să vedem peste trei săptămâni, după vot… Și, oricum, nu despre asta voiam să vorbesc. Se leagă lucrurile, dar doar atât. Dintre toate opiniile (pro si contra demiterii lui Traian Băsescu), am observat ceva: lumea s-a săturat până peste cap de traseismul politic. Astfel de oamenii sunt niște paraziți. Se duc și infestează un alt organism după ce, în prealabil, au…
Piețele nu mai sunt pline de oameni. Nu am văzut pe nimeni să se bucure că i-au schimbat pe cei doi președinți din Parlament. Nu vor ieși nici dacă îl vor suspenda pe Băsescu. Sau au iesit oameni cam cât să-i bagi într-un autobuz. Nici pro nu au fost mii de oameni pe străzi, dar nici n-am văzut mii de oameni contra! Oricât de juste (legale, morale) sau nu sunt modalitățile prin care aceste schimbări au loc. Orice mare descoperire ar face…
Nu mi-e teamă că vine vreo dictatură peste noi. Uităm unde suntem? Uităm anul? Nu cred… Nu îmi fac griji că ne trezim cu cenzura pe cap și că nu mai putem să vorbim liberi. Nu mi-e teamă că ajungem vreo China a Europei. Astea-s doar exagerări. Nu apelez la cuvinte mari sau la istorie. Nu-i niciun blitzkrieg, nici lovitură de stat, nici de palat, nici restaurație, nici lustrație, nici epurări. Toate astea s-ar fi înâmplat și după alegeri. Alegeri…
Nu vreau să fac din articolele despre Moscova un serial mai lung decât „Tânăr și neliniștit”, așa că acesta devine un epilog. N-am nici cea mai mică îndoială că, de data asta – Moscova, cuvintele nu ajută prea mult. Poate că vocabularul meu e prea sărac… o fi și asta. Moscova e orașul care contrastează cel mai puternic în Rusia. Atât de puternic încât, de multe ori ai impresia că ești în altă țară. Una mult mai dezvotată. Nu știu cum…
Fără prea multe metafore, fără să lungesc articolul mai mult decât e cazul… De mai bine de un an asist la un nesfârșit schimb de focuri cuvinte între susținătorii și opozanții proiectului Roșia Montană. Asist cumva de pe margine, pentru că nicio parte nu a reușit să mă convingă. Sunt într-o poziție de neutralitate. Instabilă, e drept, dar deocamdată nu iau partea nimănui. Și e simplu să înțelegi de ce. Nu poți rămâne insensibil la drama unor oameni ale căror vieți par…
Suntem în anul 2012. După două decenii și mai bine de democrație. Democrație poate e mult spus. Libertate ar fi mai corect. Am avut alegeri libere, poate – la început – doar cu numele, dar acum nu cred că cineva le mai poate contesta fără a cădea complet în penibil. Mă refer la rezultat și la modul în care se desfășoară. Manipulare există încă… Cu toate astea, putem spune, fără să greșim, că România e o țară europeană, măcar…
Când am citit articolul Andrei despre visul unor români de a mai ajunge încă o dată în spațiu (chiar și numai prin obiectul ieşit din mâinile lor), doar ce mă întorsesem din Moscova și doar ce văzusem Muzeul Memorial al Cosmonauticii din Moscova. Ziceam, nu cu mult timp în urmă, că nimic nu m-a fascinat atât de mult (încă din copilărie) așa cum m-a fascinat cerul. Am mers cu gândul mai departe decât orice telescop construit vreodată, pentru că…