Expectativă riscantă

Expectativă riscantă

Piețele nu mai sunt pline de oameni.

Nu am văzut pe nimeni să se bucure că i-au schimbat pe cei doi președinți din Parlament. Nu vor ieși nici dacă îl vor suspenda pe Băsescu. Sau au iesit oameni cam cât să-i bagi într-un autobuz. Nici pro nu au fost mii de oameni pe străzi, dar nici n-am văzut mii de oameni contra! Oricât de juste (legale, morale) sau nu sunt modalitățile prin care aceste schimbări au loc. Orice mare descoperire ar face presa (corupție, încălcare a legii și așa mai departe), ne agităm noi pe aici, la adăpostul anonimatului sau dintr-un birou confortabil, răcoriți de aerul condiționat. Nimic nu ne mai mișcă, nimic nu ne mai revoltă mai departe de tastatura și ecranul laptopului. Poate e semn al evoluției… Să folosim în scris argumentele care altfel s-ar fi pierdut în mulțime și vocea ne-ar fi rămas neauzită. Scuza acceptabilă e că nu așa funcționează democrația. Oricât de mare ar fi masa de oameni dintr-o piață, nu e reprezentativă.

Sau poate doar e fie prea cald, fie prea frig. Și mă tem că scuza din urmă va fi folosită și în cazul alegerilor. Că-i mai comod să asiști de acasă, de la răcoare/căldură.

Guvernanți (în general, nu neapărat cei de acum)! Organizați alegerile toamna! Sau primăvara. Măcar atunci să simțim că societatea civilă există. Altfel, galeriile echipelor de fotbal vor decide conducătorii. Chiar și pentru noi.

PS: Apelul către guvernanți e o glumă… Apelul către cei de acum, cel puțin. Ei și-au făcut alte calcule. Noi nu suntem în ele. Doar ei sunt.

Sursa foto: aici.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *