Eu nu vreau sa particip la “Let’s do it, Romania!”! Chiar daca ideea e una excelenta, as fi curios sa vad o statistica (o comparatie) intre ceea ce s-a colectat anul trecut si ce va fi anul asta. Pentru ca tare ma tem ca vor strange aceeasi cantitate de gunoaie. Adica orasenii sau satenii vor sta cu coatele pe mesele, sprijinindu-si capul si admirand efortul unori oameni veniti acolo sa curete, pe gratis, dupa ei. Lectia din toata treaba asta?…
Cand eram copil, bunica-mea avea o mica gradina in spatele casei. Chiar daca locuia la oras, a sacrificat un sfert din curte ca sa isi cultive ea singura rosii, castraveti, fasole. Legume, in general. Si nu pentru ca nu s-ar fi gasit, produsele agricole erau accesibile chiar si in trecutul comunist. Ci pentru ca ii placea gradinaritul. Nu puteai sa culegi cine stie ce de acolo, cantitativ. Dar calitativ, erau extraordinare. Fara pic de ingrasamant chimic, fara soiuri modificate genetic…
M-am nascut si am crescut intr-o zona in care aproape totul depindea de minerit. In Gorj, exploatarile au fost de suprafata (cele mai importante) si minerii erau mult mai putini decat in alte zone (se foloseau excavatoare imense – ceva de genul asta si benzi transportoare). Pentru a ajunge la zacamantul de lignit sunt necesare lucrari de decopertare a zonei si apoi, din separarea carbunelui -> milioane de mc de steril. Steril depozitat (aruncat) direct in natura. Stiti cum arata…
Nu sunt un nostalgic al vremurilor trecute, cand eram condusi de comunisti. Dimpotriva, i-am urat si ii urasc si acum. Dar imi aduc aminte de un lucru bun de atunci: exista un program denumit 3R (reconditionare, reciclare, refolosire) si, culmea, chiar functiona! Nu mai tin minte cum era cu metalele, dar restul (sticla, hartie) se puteau vinde la niste gherete amplasate cam prin fiecare cartier. Puteai sa aduci sticla si luai bani pe recipient (daca era intact) – cred ca…