Falimentul rosiilor perfecte
Cand eram copil, bunica-mea avea o mica gradina in spatele casei. Chiar daca locuia la oras, a sacrificat un sfert din curte ca sa isi cultive ea singura rosii, castraveti, fasole. Legume, in general. Si nu pentru ca nu s-ar fi gasit, produsele agricole erau accesibile chiar si in trecutul comunist. Ci pentru ca ii placea gradinaritul. Nu puteai sa culegi cine stie ce de acolo, cantitativ. Dar calitativ, erau extraordinare. Fara pic de ingrasamant chimic, fara soiuri modificate genetic – totul provenind din semintele recoltei din anul precedent. Inca mai tin minte cum ma chema sa imi arate rosii gigant, de peste o jumatate de kilogram! Habar nu am cum de putea saraca planta sa o mai tina prinsa. Iar forma ei era ceva greu de descris! Semana mai mult cu un dovleac turcesc decat cu o rosie. Gustul era, in schimb, incredibil!
Sursa foto: aici.
Intre timp, rosiile au inceput sa fie aproape de perfectiunea sferei. Si nu doar in supermarket-uri, ci si la piata. Peste tot erau la fel, parca erau trecute prin sita. Posibil sa fie reala comparatia, am vazut pe Euronews un reportaj despre sortarea cartofilor. Erau trecuti, la propriu, prin sita.
Sursa foto: aici.
Cu toate astea, dincolo de pretul mai mic al produselor “perfecte” si de aspectul ireprosabil, lumea a inceput sa fuga de ele. Mituri urbane sau realitati despre compusi chimici ajunsi in legume, frica de organisme modificate genetic, reclama negativa, nationalism, toate acestea la un loc au dus la un final neasteptat: rosiile fara nicio forma, cu imperfectiuni, cu pamant pe ele, chiar si un pic lovite sunt mult mai cautate! Nu stiu ce vanzari mai fac supermarketurile la sortimentele de rosii de import, dar in piete, clientii intreaba de certificatul de producator! Ba mai mult, chiar! S-a impamantenit, cel putin in zona Timisoarei, sa iti gasesti un producator local de “you name it” si sa se mearga la sursa pentru aprovizionare.
Cine vine pe drumul ce leaga Lugojul de Timisoara, stie despre ce vorbesc. Pe marginea lui se poate admira “live” recolta anului 2011!
PS: Am vazut pana si la stiri un astfel de reportaj despre rosiile cultivate de tarani!
6 thoughts on “Falimentul rosiilor perfecte”
stii ce e mai trist? ca si variantele astea de la tarani vor disparea. Sau risca sa dispara, pentru ca seminte romanesti de rosii nu se mai gasesc in comert. iar taranii daca nu tin la semintele lor, vor trece la cele modificate genetic. Institutele de cercetarea agricola sunt falimentate in mod voit.
pacat!
Am si eu rosii in gradina, si intr-adevar, sunt altceva. O sa-mi pastrez seminte pentru la anu! 😀
Inca nu este totul pierdut!
De imediat trei ani Asociatia Eco Ruralis – in sprijinul fermierilor traditionali si ecologici, lupta pentru conservarea varietatilor traditionale (seminte traditionale) si redistribuirea lor catre tarani pentru a le cultiva si da mai departe. Acesta este doar un program desfasurat de Asociatia noastra, mai avem si programul WWOOF (Voluntariat la ferme ecologice si traditionale)…si alte proiecte mai mici si mai mari in domeniul dezvoltarii rurale si agriculturii.
In alta ordine de idei, va scriu aici ca si un mic gospodar, tinar, care lupta pentru salvarea acestui tezaur. Detin si eu mai multe varietati traditionale, care nu se compara cu nimic, niciun hibrid sau OMG, sunt mandru de ele, si am grija ca de ochii din cap.
Avand in vedere interesul prezentat in acest articol as dori sa colaboram mai mult, sa ne facem auziti!
Attila SZOCS,
Eco Ruralis
Eu nu am niciun interes material in a promova satul romanesc. Imi doresc sa iesim odata din Evul Mediu si din saracie. Imi doresc evolutie, imi doresc normalitate.
Satul romanesc a ajuns bataia de joc a tuturor.
Dar oamenii de acolo nu merita asta!
Nici nu am facut aluzie la interes material, imi cer scuze daca asa s-a inteles. La fel, interesul meu personal este de a reabilita numele de taran, de a conserva frumusetile rurale si stilul de viata.
Organismele modificate genetic, dezvoltarea “rurala” defectuoasa distrug acesti mici producatori care in afara ca ne sustin pe noi toti, ne si ofera un exemplu in viata.
Attila, mi-ar placea sa scriu despre proiectele voastre pe blog. Imi poti scrie pe madpingui la gmail. com
Stai linistit, nici eu n-am inteles asta.
Putem oricand discuta despre aceste aspecte. Astept ideile voastre.