Urmand buna traditie a lepselor, nu neaparat date, ci mai mult luate, si citindu-l pe Alin, mi-a adus aminte cum am facut primii mei bani munciti. Primul salariu…

L-am luat la negru. Dar la un negru taciune, nu asa! Nici vorba de carte de munca, ce sa mai zic de fluturasul de salarii… SF! Dar stati sa precizez si anul: 1993. Erau niste vremuri mult prea ciudate si, daca nu lucrai “la stat”, sansele sa fii angajat ca si mine erau foarte mari. Nici macar nu eram major…

Ei bine, slujba in sine era chiar frumoasa. Stateam si ascultam muzica 80% din timp. Dar nu pentru ca o ardeam aiurea! Ci pentru ca imi lua 2 minute sa pun o caseta noua in deck si sa dau drumul la copiere. Sau sa trec intr-un caiet cine/ce caseta video a inchiriat. Da! Asta faceam! Lucram la un studiou de inregistrari si inchirieri de casete video.

Aparatura de acolo era profesionista, hai sa-i zicem “HD”, ca sa inteleaga si cei tineri despre ce vorbesc: Technics, Aiwa si inca vreo doua nume, dar nu mi le aduc aminte. Amplif-uri, boxe de inaltimea unui om. Dar foloseam si mag-uri. Si, pentru prima data, lucram cu CD-uri. CD-uri! Erau, parca,  venite de undeva din viitor si nu vreti sa stiti cum umblam cu ele. Nu stiu daca era ceva ilegal in ce faceam, nu era nici macar evaziune fiscala, patroana firmei platea o suma lunara fixa (pausal sau cam asa ceva) iar ORDA nu era nici macar in concept. Nu figuram ca angajat, banii pe care ii primeam saptamanal puteam oricand sa-i consider o “atentie”, fiind prieten de mult timp cu proprietara studioului.

N-am lucrat mult, doar o luna si jumatate. Dar incasarile au fost mari! Au depasit lejer un salariu mediu pe economie din prezent. La inchirieri, conventia era ca, daca dau mai mult doua casete video unui singur om si nu le aduce la timp, penalizarea ajunge direct la mine in buzunar. La fel si penalizarea pentru casete ne-derulate. Va dati seama ce marketing era acolo? Sa conving pe cineva sa ia trei casete, stiind ca n-ai cum sa vezi trei filme intr-o zi!  🙂

Si peste toate astea, mi-am pus la punct o colectie de invidiat de casete cu muzica rock! Pacat ca n-au rezistat in timp.

Aveam o gramada de prieteni ce isi pierdeau timpul cu mine; era vacanta de vara. Si seara era Rockoteca! Ce mai headbanging pe acolo. Loc de stage-diving nu prea aveam, din pacate, ca si asa ceva am fi facut. Pana veneau politistii si ne luau la cearta, sa dam muzica mai incet. Studioul era in Parcul Central al orasului si treceau destul de des pe acolo.

A fost un job de vacanta, fara responsabilitati mari. Doar trebuia sa am grija sa inchid bine totul cand plecam. Uneori stateam peste 12 ore acolo, dar niciodata nu simteam cum trecea timpul. Si nici ca lucram.

Ce am facut cu banii aia? Am stat o luna de zile turist prin Medias, ca m-a prins greva CFR pe acolo si n-am mai avut cum sa ma intorc acasa. 🙂

LE: Am uitat de poze! Sursa: aici si aici.