Listele electorale. Da, nu au mai fost actualizate de mult. De ani de zile, cică. O punem şi pe asta ca şi piatră de moară la gâtul guvernării anterioare. Las’ că vine guvernul nou şi le repară pe toate. După bunul plac şi după necesităţi. “Avem nevoie de mai puţini votanţi pe liste? Nicio problemă, se rezolvă!”. Şi mă gândesc că s-ar rezolva şi în cazul în care numărul lor ar trebui să crească… Dacă ne uităm pe declaraţiile de peste…
Eu nu am votat. Motivația e de mult timp pe blog, nu la asta vreau să mă refer… Altceva mi-a venit acum în minte. M-am mutat din orașul natal (în acte) abia anul trecut, deși sunt de mult timp în Timișoara. Nu sunt un caz singular, având în vedere că nu-i prea ușor să îți schimbi toate actele. Știu că la momentul respectiv nu exista niciun fel de evidență electronică (nu este centralizată sau nu este folosită), sau cel puțin…
Sunt convins că, de fiecare dată când cineva fură, o face sperând să nu fie prins. Sau că o să rămână nepedepsit. Raționamentul e (probabil) același și la vot. Dar aici sunt și alte influențe. De 22 de ani, nu știu dacă cineva a fost pedepsit pentru fraudă electorală. Lucrurile s-au liniștit, a câștigat cine a câștigat (sau cine a trebuit), lumea a uitat de toate, că deh, uitarea e un mecanism self-defense. Aratăm cu degetul în primele 24 de…
Nu cred că mai e o surpriză opțiunea mea politică. Nu-i prea greu să dai câteva click-uri pe tot ce am scris în ultimul timp. Și, ca să fiu sincer, nu simt nevoia să mă justific în fața nimănui. Nu merg să votez la acest referendum! Aș fi mers dacă mi-ar fi inspirat măcar un dram (sau chiar și-un gram) de încredere acțiunile celor care au început toată mizeria asta. Dar nu au făcut-o. Nici înainte și nici după momentul…
Din păcate, nu la noi. Ci în Slovacia… „Deputatii slovaci au votat joi pentru desfiintarea imunitatii parlamentare de care dispuneau impotriva urmaririlor penale, intr-un moment de rara uniune intre stanga guvernamentala si opozitia de centru-dreapta, scrie AFP. Toti cei 144 de deputati prezenti in Parlamentul monocameral de 150 de locuri au sustint acest proiect de lege constitutionala, care are nevoie de o majoritate de trei cincimi din voturi, respectiv 90 de voturi.” – sursa și întreaga știre aici. Le-aș propune aleșilor noștri…
26 Decembrie 1989 – Euforia adusă de libertatea câștigată cu patru zile în urmă nu scăzuse în intensitate. Setea de răzbunare fusese (oarecum) potolită după ce Nicolae și Elena Ceaușescu fuseseră executați. Cu toate astea, au fost oameni care au sesizat că lucrurile nu mergeau pe calea cea bună. Cum s-a terminat? Manipulare grosolană, panicardă – oamenii au rămas în casă de frica „teroriștilor”. 12 Ianuarie 1990 – Zi de doliu național… Sute de mii de oameni. Scoaterea în afara…
Da, exagerez. Nu pot să compar România de azi cu universul absurd, kafkian… Dar pot să fiu perplex că în anul 2012, un prim-ministru, într-o țară lipsită de speranță și de bani, lipsită de străzi, de spitale, de școli, cu o agricultură practicată la fel ca în 1850 – și cred că trebuie să îți lipsească cu desăvârșire memoria să dai vina doar pe cei care au fost la guvernare în acești ultimi opt ani – își permite să vorbească…