Nu mi-e teamă că vine vreo dictatură peste noi. Uităm unde suntem? Uităm anul? Nu cred… Nu îmi fac griji că ne trezim cu cenzura pe cap și că nu mai putem să vorbim liberi. Nu mi-e teamă că ajungem vreo China a Europei. Astea-s doar exagerări. Nu apelez la cuvinte mari sau la istorie. Nu-i niciun blitzkrieg, nici lovitură de stat, nici de palat, nici restaurație, nici lustrație, nici epurări. Toate astea s-ar fi înâmplat și după alegeri. Alegeri…
Parcarea e nouă-nouță. N-are o săptămână. Nici măcar nu-i 100% terminată. Mai sunt mici retușuri de făcut – separatoarele dintre pista pentru bicicliști și spațiul de parcare, zonele speciale pentru spațiu verde și… cam atât. Din câte cunosc eu Timișoara, e cea mai bine gândită zonă de parcare/bicicliști/pietonală din oraș. Poate și pentru că au avut destul spațiu să se joace. Cum-necum, le-a ieșit bine. Și marele avantaj e că parcarea e fără plată (încă). Poate ține Primăria locul, nu…
Fără prea multe metafore, fără să lungesc articolul mai mult decât e cazul… De mai bine de un an asist la un nesfârșit schimb de focuri cuvinte între susținătorii și opozanții proiectului Roșia Montană. Asist cumva de pe margine, pentru că nicio parte nu a reușit să mă convingă. Sunt într-o poziție de neutralitate. Instabilă, e drept, dar deocamdată nu iau partea nimănui. Și e simplu să înțelegi de ce. Nu poți rămâne insensibil la drama unor oameni ale căror vieți par…
Suntem în anul 2012. După două decenii și mai bine de democrație. Democrație poate e mult spus. Libertate ar fi mai corect. Am avut alegeri libere, poate – la început – doar cu numele, dar acum nu cred că cineva le mai poate contesta fără a cădea complet în penibil. Mă refer la rezultat și la modul în care se desfășoară. Manipulare există încă… Cu toate astea, putem spune, fără să greșim, că România e o țară europeană, măcar…
Atenţie! Acest articol poate fi catalogat ca fiind scris de un hater. Sau de un frustrat. Ambele etichetări mă lasă rece. Ba chiar mai mult, mă bucură. Pentru că mă pun alături de câţiva oameni care au prostul obicei să scrie chiar bine. Deși… poate eu nu mă pricep la scris și n-am ce căuta lângă ei. Habar n-am. Şi ca să fiu complet sincer, mie îmi place cum/ce scriu. O fi vreo formă de narcisism, naiba ştie… Încă de marți am…
Pe la începutul anilor 2000, un prieten îmi povestea că Primăria Timișoara a plătit o firmă de amenajat spații verzi cu scopul de a da o faţă nouă câtorva parcuri din oraș. Gazon, flori și arbuști ornamentali (din familia coniferelor). Firma și-a făcut bine treaba, parcurile arătau şi ele aşa cum trebuie, lumea era mulțumită. Nu stau acum să discut detaliile oneroase ale afacerii şi cine era în spatele firmei, că nu ăsta e scopul articolului… După câteva zile, surpriză! Arbuștii…
E campanie electorală. La fel ca în toți anii de până acum, autoritățile – de orice culoare – se zbat să mai câștige câte un vot. Unii repară străzi, alții mai dau un tramvai modern în folosință, mai refac un parc… gesturi normale, de altfel, dar pe care le vedem cam rar. Și care pe mine mă bucură. Nu m-apuc să critic, că n-am motive! Astfel de gesturi sunt benefice pentru orice urbe, indiferent de cine o conduce. Dar (căci,…