Cu exact 22 de ani în urmă, România dădea cu piciorul unei șanse uriașe. Dacă există un singur om în țara asta (exceptându-l, bineînțeles, pe Ion Iliescu) care crede că atunci s-a câștigat ceva, greșește… Trăgând linie, am pierdut atât de mult, încât câștigul a rămas ca și Speranța în Cutia Pandorei. Singur, în întuneric. Printr-o ironie a calendarului, 20 mai cade astăzi tot într-o zi de duminică. Votul de atunci ne-a aruncat într-un colț al Europei. Lumea civilizată asista…
Ploaia care a căzut acum câteva ore în București sau Constanța e un subiect de știri, fără îndoială. Când vorbești de 50 l/mp, o cantitate impresionantă de apă, e evident că ineditul se transformă în știre. Aceasta e limita inferioară a semnalului de alarmă pentru inundații. Dar n-ai de ce să faci din asta o știre politică.. Indiferent de culoarea primarilor. Acum câțiva ani am fost în Elveția. Această țară este considerată una dintre cele mai civilizate și mai bogate țări…
După ce m-am uitat la aproape tot sezonul doi al show-ului „Românii au talent” și am aflat și câștigătorul, dincolo de spectacolul foarte bine promovat (social-mediatizat, chiar), bine pus în scenă și de succesul de necontestat, am rămas cu câteva întrebări/constatări: – De ce nu sunt publice statisticile SMS-urilor/apelurilor trimise? Ar înlătura orice suspiciune vis-a-vis de rezultatul final. Da, știu, ar putea influența rezultatul direct al voturilor (știind că s-au exprimat doar 10.000 de voturi în ultima finală, te pune un…
Am văzut o știre despre cât de agresivă e boala transmisă de căpușe. E dureros să vezi un om (indiferent cine o fi el) chinuindu-se atât… Și apoi m-am gândit la analogia pe care în ultimul timp n-am mai prea auzit-o: firmele căpușă. Suntem unde suntem acum (în majoritatea ramurilor din economie) pentru că acestor firme le-a fost permisă existența. E incredibil cât de mult rău au putut face asemenea firme. Parazitul s-a așezat acolo unde organismul era deja slăbit……
Așteptam vacanța mare și nimănui nu-i mai stătea mintea la lecții, când pe ușa clasei a intrat un profesor care ne-a anunțat pe un ton între grav și comic că s-ar putea să ne mai vedem peste vară. Cum corigențele nu intrau în discuție (eram o promoție bună într-o școală la fel de bună), am început să șușotim și să lansăm scenarii care mai de care mai fanteziste. Ne ducem în tabără? Se face vreun cerc de matematică sau altceva…
Cuvintele nu își mai au rostul. Poate că unele zâmbete de pe fața celor de la defilare sunt reale. Vorbim de mai 1968, Primăvara de la Praga era în plină desfășurare, tancurile sovietice făceau doar exerciții pe vremea aia. Ceaușescu era mai bine-văzut ca niciodată, Occidentul îl invita pe bandă rulantă. 21 august 1968, apogeul popularității acestuia nu venise încă. Cu toate acestea, bucuria exprimată în orice mod (public) față de un sistem politic aflat la putere mi se pare,…