Cuvintele nu își mai au rostul. Poate că unele zâmbete de pe fața celor de la defilare sunt reale. Vorbim de mai 1968, Primăvara de la Praga era în plină desfășurare, tancurile sovietice făceau doar exerciții pe vremea aia. Ceaușescu era mai bine-văzut ca niciodată, Occidentul îl invita pe bandă rulantă. 21 august 1968, apogeul popularității acestuia nu venise încă.

Cu toate acestea, bucuria exprimată în orice mod (public) față de un sistem politic aflat la putere mi se pare, fără nicio exagerare, un teatru ieftin și hidos. Singurul mod prin care ar trebui să ne arătăm mulțumirea, dar și nemulțumirea? Votul liber exprimat.

Sursa video: 220.ro. Sursa foto: aici.