CD, DVD și ce-o mai fi…
La început a fost cartela perforată. Sau așa știu eu… După aceea, au fost benzile magnetice. Și dischetele. Unele, mai mari decât o tabletă din zilele noastre. De 8, de 5 și de 3. Nici vorbă de unități optice. Nici nu era nevoie, puține aplicații aveau nevoie de mai mult de 1.44 MB. Când Microsoft s-a hotarât să scoată un sistem de operare care nu mai încăpea pe o dischetă, compact discurile au rezolvat problema. DVD-ul s-a descurcat și el…
Un nou reper pe hartă
Nu cred că aveam buletin când am terminat prima carte despre universul concentraţionar nazist. Am văzut imagini care nu m-au oripilat şi nici nu m-au marcat pe viaţă. Doar mi-au rămas în minte ca o limită a absurdului până la care s-a putut merge. Tot atunci am citit că Polonia n-a fost singură. Croaţia, Slovenia, Serbia, Austria, Ţările Baltice, Ucraina, Rusia (atunci când citeam erau republici sovietice) au fost şi ele scene ale acestui teatru tragic. Sursa foto: Wikipedia. Și…
Sfârşit de săptămână sârbesc (This is just a piece of history repeating)
Anii optzeci, undeva spre a doua jumătate a decadei. România avea parte de cea mai neagră perioadă a ei pe timp de pace. Chiar dacă eram un copil pe atunci şi aveam impresia ca nu îmi lipsea nimic (adică lipseau atât de multe, doar că nu prea aveam cum să îmi dau eu seama, asta o realizez abia acum când văd ce poţi să îţi cumperi şi de la cel mai mic magazin de la scara blocului…), nu aveam nicio…
Turnurile de apă din Timişoara
Despre ce ai putea sa vorbeşti la o zi de la lansarea oficială a noului model de telefon Apple? … Nu-mi vine acum numele lui. 🙂 Glumesc, şi eu abia aştept să-l vad, dar pe la noi, prin zona asta care cică-i fruntea, toate ajung mai încet. Poate s-o fi lansat şi la noi în Timişoara şi nu am aflat eu, cine ştie? Sunt unele lucruri, langă care ai trăit vreme de 15 ani, ai trecut (poate nu) zi de zi, dar până nu le-a…
Coada la români
Având în vedere că mi-am trăit primii 13 ani şi jumătate din viaţă în comunism, aş putea să spun că sunt destul de obişnuit cu acest fenomen. Am văzut-o formată din oameni, cam pe la orice, din maşini – în benzinarii… Cam peste tot. Eram prea mic să fiu parte din ea, dar destul de mare să o observ. Şi să mi se pară ceva anormal, având în vedere unde se formau. La lapte, la pâine, la carne, la portocale. La cinematografe, la…