Despre ce ai putea sa vorbeşti la o zi de la lansarea oficială a noului model de telefon Apple? … Nu-mi vine acum numele lui. 🙂 Glumesc, şi eu abia aştept să-l vad, dar pe la noi, prin zona asta care cică-i fruntea, toate ajung mai încet. Poate s-o fi lansat şi la noi în Timişoara şi nu am aflat eu, cine ştie?

Sunt unele lucruri, langă care ai trăit vreme de 15 ani, ai trecut (poate nu) zi de zi, dar până nu le-a imortalizat altcineva ca să ţi le arate, le-ai ignorat complet. În seara asta am fost la Bastion (un loc de care oraşul ăsta ar trebui să fie mândru) la invitaţia unui prieten care a expus acolo fotografii.  Am scris ieri despre asta. Iniţial, am crezut că e vorba de cu totul altceva, dar până la urmă a fost chiar interesant. Dovadă, articolul acesta.

În Timişoara sunt doua turnuri de apă. Gemene. Ridicate în două cartiere vechi ale urbei, Fabric şi Iosefin, turnurile se apropie de centenar. Probabil că de vreo cincizeci de ani au fost uitate, la cum arată.

Dar până acum. Cel puţin pe hârtie. Câtiva studenţi la Arhitectura s-au jucat şi joaca asta le-a ieşit bine. Am vazut câteva proiecte, schiţe şi desene care m-au facut sa visez.  Cum ar fi să avem şi noi câteva “city landmarks”? Cum ar fi să beau o cafea, chiar dacă nu chiar ca în Dusseldor sau în Berlin, la aproape  200 de metri, admirând oraşul de sub mine? Cum ar fi să le văd în fiecare noapte inundate de lumină. Cum ar fi să le aranjeze măcar puţin, să nu mai fie atât de triste? Văd că studenţii au reuşit să îşi imagineze…

Nu sunt singurul care a scris despre asta. Şi mă bucur! Chiar dacă am găsit articolele doar în seara asta, când am căutat o poză pentru articol. Las mai jos cateva link-uri. Mă bucur ca am găsit şi în Adevărul câteva rânduri. Dacă aveţi timp, mergeţi şi pe la Bastion, să vedeţi ce au făcut studenţii. Poate că în viitorul nu prea îndepărtat vreun proiect de acolo va prinde viaţa.

Mă gândesc că în fiecare oraş găsim astfel de obiective, uitate de timp şi de autorităţi. Dar sunt locuri care înseamnă ceva pentru istoria oraşului. Un caz similar a fost şi în Tîrgu-Jiu, tot un turn de apă (Castelul de Apă – un loc în apropierea căruia am copilărit… în care am urcat să ma joc sau să fac poze când era aproape o ruină) care, prin grija Petrom, a fost renovat şi reconsolidat; deci se poate. Câte alte astfel de locuri mai ştiţi şi voi? Câte alte poveşti despre ele rămân nespuse?

Link-uri: RichieTm, Renaşterea, WelcomeToRomania, Frontpress.

Sursa foto: aici.