Avem o „tradiție” cu care nu ar trebui să ne mândrim: ne iubim animalele doar cu numele. Altfel, nu-mi pot explica imaginile în care văd oameni chinuind animale. Și nu vorbesc (doar) de câinii vagabonzi de prin orașe. Sau de pisicile abandonate, ținte și ele ale unor… nu știu cum să le spun… indivizi cu grave probleme comportamentale și psihice. Am ajuns în vârful lanțului trofic, odată cu evoluția. Suntem acolo unde, cu mâinile goale sau cu alte instrumente ajutătoare,…
Cu un sfert de secol în urmă, orașele miniere erau unele favorizate. Nu, Cornul Abundenței nu se mutase din Asia, acolo. Și nici societatea capitalistă nu-și aruncase vreun cap de pod. Orașele erau la fel de urâte ca peste tot în restul țării, dacă nu chiar mai urâte. Clasa muncitoare din minerit era una dintre cele mai lipsite de educație, fără să fiu răutăcios când fac această afirmație, și asta se reflecta în aspectul orașelor. Orașe fără niciun fel de…
Nu mă pot abține să nu-mi iau ceasuri. De când am scris articolul acesta, au trecut mai bine de doi ani. Și nu țin minte exact câte ceasuri mi-am luat între timp. Dar știu sigur că am așteptat ceva după ăsta: Pebble Smartwatch 2013 video from Pebble Technology on Vimeo. Pebble. O idee promovată (cu succes) pe Kickstarter. Le-a luat puțin mai mult de o lună ca să adune peste zece milioane de dolari. Nu-i rău deloc… Detalii tehnice despre ceas…
Sigur ați văzut știrea asta: Stau și mă întreb: care ar fi consumatorul-țintă pentru respectivele produse și care e aportul lor în bugetul, și așa auster, al statului. Probabil insignifiant. Mă gândesc că nu această fază îi sperie pe guvernanți (eu cred că e evident faptul că fumătorii sortimentelor mai sus menționate vor trece spre țigările normale), ci precedentul proaspăt născut. Nu acum, nu peste un an, dar viitorul poate rezerva multe. Deși, dacă stăm să ne gândim puțin… Da,…
La 18 ani și un pic am început școala de șoferi. Aveam niște cecuri din alea de 5000 de lei de la bunicul meu, mi le făcuse cu mult înainte de Revoluție. Sau le făcuseră ai mei? Nu mai știu sigur, în fine… Nu mai contează. Prin 1994 încă mai valorau ceva. Adică patru bucăți plus ceva bani de la mama au acoperit toate taxele pentru școală. Am făcut-o cât mai eram încă în clasa a XI-a. Mă lua instructorul de…
Cu o mișcare aproape necontrolată, căută telefonul pe noptieră, să-i dea un snooze. Îl nimeri din prima și se culcă liniștit la loc. După zece minute, același sunet strident îi străpunse visul. Se întinse din nou după telefon și îl ridică la nivelul capului. Era 7:26. Dar asta știa, pentru că era primul snooze de la ora la care pusese alarma. Altceva i se păru curios: ținea minte că a lăsat telefonul la încărcat peste noapte, așa cum face de…