După douăzeci și doi de ani de acces liber la informație, te-ai aștepta ca personaje precum “domnu’ Dan”, “tribunul Vadim” sau “‘nea Gigi” să apară doar în piesele de teatru. În spectacole de comedie. Sau chiar la un nivel mai jos, poate la un spectacol “Vacanța Mare”. Te-ai amuza (poate) și ai pleca acasă. Și în două, trei ore ai uita de ei. Dacă nu mai repede. Dar îi vedem în fiecare zi. La toate știrile. Poate la meteo nu apar. În rest,…
Exerciţiul celor 22 de ani de libertate ne-a învăţat ceva: că nu mai avem nevoie de niciun “Tătuc” acolo sus, la conducere, care să aibă grijă de noi. Economia (aia albă, legală) a început să meargă singură. Nu trebuie să o strunească nimeni, ea funcţionează după cum îi spune piaţa. Nu mai suntem izolaţi, suntem legaţi prin mii şi mii de fire invizibile (sau chiar vizibile) de restul lumii. Am descoperit că tot ce ne trebuie este un mediu stabil,…
Listele electorale. Da, nu au mai fost actualizate de mult. De ani de zile, cică. O punem şi pe asta ca şi piatră de moară la gâtul guvernării anterioare. Las’ că vine guvernul nou şi le repară pe toate. După bunul plac şi după necesităţi. “Avem nevoie de mai puţini votanţi pe liste? Nicio problemă, se rezolvă!”. Şi mă gândesc că s-ar rezolva şi în cazul în care numărul lor ar trebui să crească… Dacă ne uităm pe declaraţiile de peste…
Sunt convins că, de fiecare dată când cineva fură, o face sperând să nu fie prins. Sau că o să rămână nepedepsit. Raționamentul e (probabil) același și la vot. Dar aici sunt și alte influențe. De 22 de ani, nu știu dacă cineva a fost pedepsit pentru fraudă electorală. Lucrurile s-au liniștit, a câștigat cine a câștigat (sau cine a trebuit), lumea a uitat de toate, că deh, uitarea e un mecanism self-defense. Aratăm cu degetul în primele 24 de…
26 Decembrie 1989 – Euforia adusă de libertatea câștigată cu patru zile în urmă nu scăzuse în intensitate. Setea de răzbunare fusese (oarecum) potolită după ce Nicolae și Elena Ceaușescu fuseseră executați. Cu toate astea, au fost oameni care au sesizat că lucrurile nu mergeau pe calea cea bună. Cum s-a terminat? Manipulare grosolană, panicardă – oamenii au rămas în casă de frica „teroriștilor”. 12 Ianuarie 1990 – Zi de doliu național… Sute de mii de oameni. Scoaterea în afara…
Da, exagerez. Nu pot să compar România de azi cu universul absurd, kafkian… Dar pot să fiu perplex că în anul 2012, un prim-ministru, într-o țară lipsită de speranță și de bani, lipsită de străzi, de spitale, de școli, cu o agricultură practicată la fel ca în 1850 – și cred că trebuie să îți lipsească cu desăvârșire memoria să dai vina doar pe cei care au fost la guvernare în acești ultimi opt ani – își permite să vorbească…
Romanul SF al lui Orwell descria foarte bine module în care Ministerul Adevărului, subordonat Fratelui Mai Mare, modela trecutul după bunul plac al acestuia. Aveți o mostră mai jos. „Since about that time, war had been literally continuous, though strictly speaking it had not always been the same war. For several months during his childhood there had been confused street fighting in London itself, some of which he remembered vividly. But to trace out the history of the whole period,…