Obișnuiesc să mă plimb pe tot Globul. De pe un continent pe altul, traversez mări, escaldez munți, am ajuns chiar și la cei doi poli. Pe Google Earth, bineînțeles.

Într-una din zilele în care hoinăream aiurea prin Asia – Peninsula Arabică, pentru mai multă acuratețe – am văzut (inițial) punctele astea.

Din zoom în zoom, bucuria mea că am descoperit locul ales de civilizațiile extraterestre pentru primul contact cu umanitatea s-a risipit. Mi-am dat seama că sunt ceva ferme proiectate de mâna omului. Dar n-am știut exact despre ce e vorba. Așa că am început să caut…

Și am găsit câteva articole interesante. O să încep cu ce zice Wikipedia despre asta:

•  – sunt irigații bazate pe un pivot central, folosind apă preistorică (fossil water) adusă și de la un kilometru adâncime
•  – au un diametru de până la trei kilometri
•  – cumulate, ajung la 32.000 kilometri pătrați suprafață cultivată

Dar iată și câteva aspecte dintr-un alt articol:

Fața nevăzută a fenomenului e una tristă și îngrijorătoare. Resursele de apă ale subsolului, bine păstrate vreme de milioane de ani, se epuizează într-un ritm galopant. Agricultura saudită înghite 85-90% din apa regatului. Calculele demonstrează că, până în 2016, Arabia Saudită va rămâne fără apă și va fi nevoită să importe întreaga nevoie de apă. În prezent, se încearcă să se salveze ce se mai poate.

Dar agricultura nu e o activitate extrem de profitabilă. Paradoxul absolut e altul. Un fapt mai puțin cunoscut e că Arabia Saudită are resurse aurifere foarte mari. În orice epocă, aurul reprezintă o valoare intrinsecă. Dar exploatarea lui e imposibilă în lipsa apei.

“Gold is there, but we don’t have water,” declara Mohammed Hany al-Dabbagh, vice-presedinte al companiei Saudi Arabian Mining Co, o companie controlată de stat care se ocupă cu exploatarea mineralelor. Nu cred ca mai e cazul să traduc…