Indiferent de simpatiile mele politice, prezenta lui Miron Cozma intr-una din tabere, ma face sa ma intreb daca au destula minte in cap cei care il cheama si ii cer sustinerea. Nu pot sa uit mineriadele, la fel cum nu pot sa uit ura cu care “minerii”, sub vajnicul brat de vigilante al sus-numitului, loveau in dreapta si in stanga, inarmati cu tarnacoape, lanturi, bate si alte arme al caror nume nici macar nu-l mai stiu. Victimele lovite cu bestialitate erau tot revolutionari. Oameni care si-ar fi dat viata pentru libertate, in Decembrie, asa cum si-ar fi dat-o si atunci cand au vazut, in mai-iunie, cand au vazut ca aceeasi libertate le este furata! Nu ca cel care a mimat lesinul; nu m-am chinuit sa-i retin numele, nu merita!

Cand era liber si protejat, Cozma era un mic print in Valea Jiului. Si nu numai. Facea tot ce vroia, legea era un moft, acolo avea putere doar cuvantul lui. Azi, cred ca i-a mai ramas doar tupeul. Dar, ca orice nesimtit, il are din plin!

Si acum, haideti sa facem o stire din asta si sa o dam la nesfarsit unele canale, ca poate oamenii s-au luat cu greutatile de zi cu zi si au uitat…

Nu, n-au uitat. Pentru cei prea tineri, cateva minute cu Miron Cozma. 13-15 Iunie 1990.

http://www.youtube.com/watch?v=GCzK-8WjeXw