Am facut in acest weekend o mica plimbare prin Ungaria. De fiecare data cand am mai mers, n-am vazut mare lucru. Tranzitam sau mergeam direct la Budapesta iar satele de la Cenad pana la Szeged au fost singurele localitati (sate, mai exact) pe care le-am vazut de aproape. In rest, mergand numai pe autostrada, nu prea ai ce sa vezi.

Insa, de data asta, autostrazile au lipsit. Iar traseul a fost 100% pe drumuri europene, nationale si judetene (si la ei tot judet se chema). Drumuri, ca la noi. Cu denivelari, gropi… Exceptie facand drumul european – era impecabil. Dar nu despre asta e vorba. Ci de folosirea limbii romane in mai toate localitatile de langa vama.

Peste tot regaseai reclame in limba romana, anunturi, meniuri la restaurante, ospatarii fie stiau, fie o rupeau un pic pe romana, cat sa te intelegi. Dar nu existau placute bilingve puse de autoritati! Bilingv insemnand maghiar/roman! Pentru ca, inainte de Szeged, exista un sat cu o placuta bilingva, dar in sensul ca era scrisa cu caractere slave. Probabil de acolo si existenta ei. Dar e singura pe care am vazut-o! Orasele din Romania (de pe indicatoare) erau in limba romana si nu versiunea maghiara si cred ca asa e normal! Restul informatiilor (de interes general, dar nu cu caracter oficial) erau traduse acolo unde e cazul.

Intre a face atat tam-tam cu placutele bilingve ca la noi (de ambele parti, romana si maghiara), si a aborda o atitudine pragmatica si orientata spre cetatean, chiar daca e al altui stat, care varianta e de preferat?