Standarde
Cand locuiam in Bucuresti, una din firmele de taximetre a cumparat un lot de masini noi. Cred ca Renault Clio. Nu erau limuzine, nici vorba. Dar fata de masinile pe care le puteai intalni pe strazi, erau de vis! Chiar daca tariful era mai mare decat pentru restul masinilor. Si a mai fost o incercare, cu masinile de la Aeroportul International Otopeni.
Nu stiu daca se mai practica asa ceva. Dar am putut sa observ un numitor comun atunci vorbim de masinile “normale”, adica acele masini care nu apartin unei companii. Sunt sub orice critica! Nu poate fi doar o intamplare! De prea multe ori am patit-o ca atunci cand am facut comanda la dispecerat, sa vina o masina, nu neaparat veche, dar neintretinuta. Masinile nu iti asigura niciun fel de confort! Inteleg ca nici pretul pe care il platesti nu e unul prea mare, dar nu poti lasa orice cazatura de masina sa fie transformata in taxi! Si parca sunt conduse in ura! Scartaie, pocnesc din toate incheieturile, au husele de pe scaune de o culoare indoielnica. Se merge cu geamurile deschise, iar aerul conditionat e chiar o raritate. Soferii… sunt asa cum sunt! Rareori inteleg ca nu te urci intr-o masina sa faci conversatie! Si ii inteleg ca se grabesc sa prinda cat mai multe curse, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne transporte ca pe niste saci de cartofi!
Imi vine in minte un singur exemplu (in ultimul an) pe care pot sa il clasific ca fiind ireprosabil din toate punctele de vedere: masina folosita, discretia soferului si comportamentul in trafic!
Iar intrebarea legata de bonul fiscal o stiu pe dinafara: “aveti nevoie de bon?”. Si, daca pana astazi am raspuns cu “nu”, de acum incolo, ori de cate ori voi mai apela la taxiuri, nu vor mai auzi cuvantul asta.