Nu, nu vorbesc de filmul lui Cristian Mungiu (pe care, de altfel, nici nu l-am văzut). Ci despre un deja-vu trăit astăzi. Da, astăzi 1 Ianuarie 2012…

Am rămas fără curent. Greu de explicat de ce, dar o zonă destul de mare (doar suprafață, nu neapărat densitate a populației) a Timișoarei a rămas ”în pană” vreo 3 ore. Dincolo de inexplicabilul situației (că doar nu mergeau aparatele de aer condiționat și cred că în afară de televizoare sau instalațiile brăduleților, niciun alt electrocasnic nu era pornit), o situație firească acum mai bine de două decenii, a devenit absolut inacceptabilă.

Dar nu neapărat din considerente de ”fițe”. Accidente se mai întâmplă. Ci pentru că am devenit atât de dependenți de electricitate. Centrala termică și hidroforul s-au oprit. So… no heating, no water. Nu mai e vorba de internet deși, paradoxal, acesta încă funcționa – laptop + conexiune mobilă. Căldura, pe termen scurt, o rezolvi cumva, mai poți pune un pulover pe tine și aștepți să se repare. Dar când nu ai apă, ce poți să faci?

Dacă stau bine să mă gândesc, înainte de 1989, apa și curentul se opreau destul de des. Aproape regulat. Nostalgicii trebuie să se simtă tare bine când astfel de sincope apar și în prezent…

ENEL a avut o conferință de presă luna trecută, nu mai rețin exact când, în care își lăuda sistemul avansat de monitorizare a incidentelor din rețea. Chiar și în condițiile în care azi e 1 Ianuarie,  3 ore nu mi se par puține pentru o intervenție rapidă.

Sursa foto: aici.