După ce am lăsat din mână cartea lui Dan Cârlea (Camionagiu pentru onlineri) am stat și m-am întrebat: ”Când am scris cartea asta? Și de ce nu scrie Chera la autor?”

Și nu pentru că aș avea talentul lui Dan. Și nici, Doamne ferește, pentru că m-aș fi simțit plagiat, copiat în vreun fel! Nu…

Ci pentru că mi-am dat seama că am trecut prin aproape toate momentele alea. Și pentru că nu vreau să vă stric plăcerea cititului, nu o să spun care sunt excepțiile. Dar vă recomand din tot sufletul cartea! Camionagiu are un stil inconfundabil de a povesti, (stil pe care regăsești și pe blog) și te face să trăiești fiecare pagină din cartea aia (unii chiar le-am trait!).

Nu e un îndemn la nostalgie, nu avem timp și motive pentru regrete! E doar cea mai reușită frescă a unor timpuri pe care cei mai tineri ar trebui să le cunoască.

Mai lăsați un pic online-ul și puneți mâna pe o carte!

Sursa foto: aici.